joi, 19 octombrie 2017

Eria - Dezvăluiri - de Gabriélle Güvenel - Recenzie



Sinopsis:

O cheamă Eria. Şi duce un război pentru tine.

Luptă neîncetat pentru binele tău, a tot ceea ce eşti şi ce iubeşti. Luptă pentru ca lumea în care te afli să poată supravieţui.
Luptă cu întunericul. Cu forţe pe care tu nici măcar nu le poţi bănui.
Luptă cu creaturi despre care tu doar ai auzit.
Luptă, pentru că dacă ea n-ar lupta, tu n-ai mai citi acum rândurile astea.
FĂRĂ EA, N-AI EXISTA TU.



Recenzie:


În primul rând, îmi pare rău pentru această perioadă extrem de lungă de inactivitate. School kills me. Recunosc că mi-am cam ieșit din mână, deci, cel mai probabil, o să îmi ia ceva până când o să scriu iar ca înainte (sau poate și mai bine).

Prima carte pe care am citit-o în perioada aceasta este Eria. După cum știți, genul fantasy nu prea mai e pe gustul meu, dar asta nu înseamnă că am renunțat definitiv la el. Încă îmi place, dar nu la fel de mult ca realismul.
Încă de la început Eria mi-a trezit interesul. Nu aveam absolut nicio idee despre carte, în afara faptului că știam că e dark fantasy. Pe parcursul lecturii am descoperit că Eria are ceva din mai multe genuri, toate combinate armonios. Aș putea spune că e mai mult thriller cu elemente de paranormal decât fantasy.
Motivul pentru care am citit cartea destul de repede și cu o curiozitate aproape morbidă a fost protagonista, Eria. Încă de la primele pagini am fost intrigată de ea. Mi-am dorit să o cunosc și să aflu tot ce se poate despre ea.  Apără binele folosind metode ce nu par bune la prima vedere, e ciudată, are o poveste de viață aparte și e total diferită față de genul acela de fete din fantasy-uri (știți fetele alea care sunt neputincioasă și așteaptă să fie salvate, nu?). Eria mi s-a părut într-un fel băiețoasă, dacă pot spune așa. Luptă, e puternică, nu stă pe margine și e în mijlocul acțiunii, nu se retrage de la nimic. E genul acela de eroină badass care e prea mișto ca să existe. Și aspectul ei e mișto, dar eu mi-am imaginat-o ca un fel de Porcelain Black roșcată, îmbrăcată în latex negru și cu o pereche de stiletto amețitoare. Se descurcă în orice situația și pare că absolut nimeni nu poate să o doboare. E sarcastică și are mereu cuvintele la ea. Oficial, she is my spirit animal. 
Un alt lucru care mie mi-a plăcut foarte mult este umorul. Felul cum vorbesc personajele, în special Eria, narațiunea -stilul autoarea mai bine spus- fac lecturarea acestei cărți mult mai ușoară. Deși incidentele din roman sunt destul de grave, autoarea nu se abține să nu adauge și umor. 
Cum spuneam mai sus, sunt mai multe genuri împletite, ceea ce m-a făcut să pătrund imediat în lumea din Eria și să nu las cartea până nu ajung la final. 
 Datorită Eriei, care este narator atât subiectiv, dar și obiectiv din pricina puterilor sale, acțiunea este mai amplă, deloc unilaterală și nu se limitează doar la cum vede protagonista lumea.  Eroina este interogată de Vid, despre care nu aflăm prea multe detalii, prilej cu care dezvăluie întâmplările la care a luat parte. 
Pe mine una m-a făcut să îmi pun întrebări despre organizațiile religioase și ființele supranaturale sau zeii care nu mai sunt venerați de ceva vreme. Autoarea leagă aceste lucruri într-un mod unic, găsindu-le și o explicație tuturor acestor creaturi. Mi s-a părut că s-a inspirat într-un fel din teoriile acelea cu Illuminati, dar rezultatul e foarte mișto. Eu, cum sunt o mare fană a teoriilor conspiraționiste, Eria chiar mi-a ajuns la suflet. 
Recomand tuturor celor care vor să citească ceva interesant și care nu vor să își bată capul cu romane chinuitoare. Mă bucur că în momentele în care revin la fantasy am surprize plăcute. 


Punctaj:




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce crezi?