luni, 7 august 2017

Hotel Iris de Yoko Ogawa - Recenzie


Sinopsis:

Autoare a peste 20 de opere de fictiune, recompensata cu importante premii literare, tradusa in peste 20 de tari, scriitoarea Yoko Ogawa este o voce majora din literatura japoneza actuala. Romanul Hotel Iris poate fi interpretat ca o replica stralucita la Lolita lui Nabokov.
Ce au in comun un traducator taciturn, vaduv de mai bine de 20 de ani, care traieste izolat pe o insula, si o fata de 17 ani, frumoasa, ce isi ajuta mama sa administreze hotelul familiei din oraselul turistic de pe coasta? De ce se ascunde barbatul departe de forfota litoralului? Exista voci care spun ca sotia traducatorului nu a murit de moarte buna. Oare esarfa zdrentuita si cu pete de sange descoperita de Mari in casa lui a fost arma crimei? Si atunci, ce o atrage pe tanara la el? Pericolul - atat de ispititor pentru o adolescenta bruscata de o mama prea severa -, sau intuitia unei afinitati improbabile? In Hotel Iris, Yoko Ogawa construieste cu mana sigura panopticul obsedant al fantasmelor violente care se nasc in mintea celor condamnati la singuratate.

An aparitie: 2014
Autor: Yoko Ogawa
Categoria: Literatura contemporana
Editie: Necartonata
Editura: HUMANITAS
Format: 200X130
Nr. pagini: 192
Exemplar oferit de: libris.ro

Recenzie:

Hotel Iris  mi-a plăcut  mult. Poate pentru că anul acesta, când am fost la mare am stat la un hotel numit Iris, dar cel mai probabil pentru că e o carte ciudată  care m-a fascinat într-un fel sau altul.

Protagonista se numește Mari, o fată de 17 ani care a abandonat școala ca să lucreze la hotelul familiei. Trăiește într-un oraș mic, în zona litoralului, și singurul lucru pe care îl face e să o ajute pe mama ei la muncă. Mari e singurul personaj din carte ce are nume, deși la un moment dat apare o fată oarbă pe nume Iris. Viața ei se schimbă atunci când întâlnește un bărbat în vârstă de 60 și ceva de ani, față de care simte o atracție ciudată. 

Pe tot parcursul cărții nu e nici un detaliu care să ne indice un spațiu japonez. Nu sunt detalii despre mâncare, cultură sau locuri japoneze. Totuși, cred că se poate deduce orașul din carte după aspectul său și acea insulă F. Am încercat să găsesc insula F., dar nu am dat de nimic. Cu toate acestea, sunt două indicii cheie. Numele protagoniste, Mari. Am căutat numele pe Google și am aflat că acest nume are două proveniențe: europeană și japoneză. De asemenea, Iris era o străină, și, înafara faptului că vorbea engleză, puteau deduce originea ei după aspect. Nu avea aspect asiatic. Putem lua și strictețea  mamei drept indice spațial, se spune că în Asia părinții sunt foarte stricți. Autoarea este japoneză și tind să cred că spațiul din carte este Japonia, dar nu sunt date detalii pentru că povestea se vrea a fi universal valabilă. 

Scenele BDSM dintre Mari și traducător par scârboase la prima vedere. Înțelegând-o pe fată și fiind martori la viața ei de zi cu zi, ne dăm seama că Mari vrea să se răzbune pe ea însăși, dar într-un fel și pe mama ei. Mi-ar fi plăcut ca accentul să fi fost pus pe relația cu mama, consider că a fost legătura care a meritat cea mai multă atenție. 

Mă așteptam la mai mult suspans, poate chiar ceva thriller. În sinopsis se vorbește de o posibilă crimă, care reușește să te țină cât de cât în suspans, dar nu până la final. Lucrurile sunt clarificate direct, simplu, fără complicații și bătăi de cap.

Hotel Iris, deși e o carte ușoară și deloc voluminoasă, nu este pentru oricine. Nu toată lumea poate să digere conținutul cărții.  Fiind inspirată după Lolita, și cum mulți sunt scârbiți de acel roman, nu oricine ar putea să o citească. Eu nu am citit integral Lolita, deci, o posibilă comparație între Hotel Iris și Lolita ar fi degeaba.  Totuși, dacă ignorați romanța dintre traducător și Mari, puteți citi cartea pentru peisajul marin al cărții. 



Punctaj:


Un comentariu:

  1. Am citit si Lolita si hotel Iris si am sesizat paralela de care ai amintit. Mi-a placut cartea, un pic creepy, dar ador lit japoneza, au un alt fel de a istorisi evenimentele, nu stii la ce sa te astepti citind sau uneori ramai cu gura deschisa la firul actiunii! Mai mult m-a intrigat titlul cartii, iris o planta mov, frumoasa care nu imi inspira atmosfera creepy din carticica! Lecturi frumoase!

    RăspundețiȘtergere

Tu ce crezi?