miercuri, 28 iunie 2017

Panica de Lauren Oliver - Recenzie



An aparitie: 2016
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Young Adult
Editie: Necartonata
Editura: NEMIRA
Format: 200 x 130 mm
Nr. pagini: 368
Cartea poate fi găsită: AICI

Sinopsis:
Un roman despre prietenie, curaj, frici si sperante, de la autoarea bestseller-ului Delirium.
Intr-un oras micut, jocul Panica e singurul care le da tinerilor sentimentul libertatii, prin probele absurd de periculoase.
Panica incepe ca atatea altele in Carp, un oras mort, de numai 12.000 de oameni din mijlocul pustietatii. Doar pentru ca era vara si nu era nimic de facut.
Heather vrea sa participe la Panica, un joc legendar pentru cei din ultimul an de liceu, unde premiul si mizele sunt imense. Nu s-a considerat niciodata neinfricata, dar cand gaseste ceva si pe cineva pentru care sa lupte, descopera ca e mai curajoasa decat isi imagina.
Lui Dodge nu i-a fost niciodata frica de Panica. Secretul pe care-l pastreaza cu sfintenie il va ajuta sa treaca prin joc. Dar ceea ce nu stie e ca nu este singurul cu secrete. Toata lumea are o miza. Pentru Heather si Dodge jocul aduce aliante noi, revelatii neasteptate si infiriparea primei iubiri. Dar si constientizarea faptului ca, uneori, lucrurile de care ne temem sunt cele de care avem cea mai mare nevoie.


Recenzie:

Întotdeauna există un drum înainte sau înapoi, nu trebuie să îți fie teamă.

Dacă în Decizie Mortală aveam o problemă cu faptul că personajele pierd toate ocaziile de a surprinde cititorul, citind Panica am simțit că personajele își creează singure oportunități pentru a surprinde și a-și depăși condițiile.


Mediul din roman e un orășel micuț - Carp - unde comunitatea este restrânsă. Locuitorii orașului parcă trăiesc în propria lor lume, plictisiți de micuțul oraș care nu le dă prea multe posibilități, Poate așa a apărut jocul Panica, din lipsă de ocupație.

Personajele au la bază niște stereotipuri, dar pe parcurs sunt depășite. Se încadrează în anumite clișee, care se diminuează, personajele având parte de o evoluție ce îi scoate din zona de clișeu.

Cartea aduce un pic cu Jocurile Foamei, puțin și cu Nerve într-un fel. Dacă în Jocurile Foamei jucai din obligație, iar în Nerve din lăcomia pentru bunuri materiale și atenție, în Panica jucai pentru că erai sufocat de ceea ce e în jurul tău, pentru că voiai o viață mai bună, să te depășești pe tine și să demonstrezi că ești cel mai bun.

Totuși, acțiunea nu e centrată pe joc, ci pe viețile protagoniștilor. De fapt, pot spune că jocul Panica e doar un pretext creat pentru a fi mai vizibilă evoluția acțiunii și a personajelor. Portretul colectiv al populației din Carp e conturat bine, și poți să îți faci o idee despre cum e viața într-un oraș mic și sufocant.

Deși narațiunea e obiectivă, sentimentele și gândurile personajelor sunt din abundență, iar cititorului îi este mai ușor să înțeleagă mentalitatea oamenilor din roman.

Mie nu mi s-a părut un Young Adult clasic, nu e deloc superficial și pot spune că m-am regăsit în anumite lucruri. Nu apar elemente fantastice, nu te ține în suspans, e plăcut de citit și destul de ușor.

Ca să fiu sinceră, mă așteptam la ceva mult mai multilateral. Poate o conspirație sau ceva în care elita mondială să fie implicată. Panica e un roman simplu, dar are ceva complex și frumos în simplitatea sa.

Îl recomand oricui pentru că, eu una, nu am găsit ceva care să nu îmi placă. Totul e on point, ca să zic așa. Stilul autoarei îmi place foarte mult și aș vrea să citesc și Delirium pentru că sunt foarte curioasă în privința acestei serii.


Exemplar oferit de:





Punctaj:



2 comentarii:

  1. Eşti super tare draga mea,abia aştept următoarea postare.
    Succes,spor la citit☺

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere

Tu ce crezi?