luni, 17 aprilie 2017

Glamorama de Bret Easton Ellis - Recenzie ♥♥



Sinopsis:

Romanul lui Bret Easton Ellis nu neglijeaza nici unul din „condimentele” cu care autorul si-a obisnuit cititorii. Plasata in lumea modei si a glamour-ului sau gaunos, cartea infatiseaza, cu sarcasm si umor, o situatie cu iz de fantezie suprarealista: citeva modele din lumea sic a modei internationale se convertesc la terorism si pun la cale o mare conspiratie. Debusolare, lipsa de sens, sex, crime si atentate, toate sint ingrediente necesare ale unei istorii a carei semnificatie se dezvaluie pe nesimtite, pe masura ce naratiunea avanseaza. Povestea are un ritm si o evolutie ce fac din personajul narator, Victor Ward/Johnson, un soi de picaro alert de sfirsit de mileniu, implicat intr-o aventura incredibila, care poarta amprenta asa-numitei epoci MTV contemporane.

Recenzie:

There's a lot of pretty, pretty ones
That want to get you high
But all the pretty, pretty ones
Will leave you low and blow your mind

(Marilyn Manson - Dope Show)

După ce am terminat-o, am căutat pe internet explicații. Am găsit recenzii inutile din 1999, discuții pe forumuri vechi,interviuri cu autorul, dar nu ce căutam. După 3 zile mi-am spus că e mai bine să am o teorie a mea, decât să fac o ciorbă din ce spun oamenii de pe  internet.
Dacă fac abstracție de elementele ce mi-au făcut creierii omletă, pot spune că ador la nebunie cartea. Are tot ce caut la un roman: sânge, droguri, sex, cadavre, personaje cu un stil de viață mizerabil, vedete, imagini din spatele cortinei, Glamour, designeri și țoale scumpe, modă, dar și elemente ce reflectă realitatea.  Glamorama e o carte dură, dar nici realitatea nu se lasă mai prejos.

Cu cât arăți mai bine, cu atât vezi mai multe

După asta se ghidează protagonistul. Victor Ward/Johnson este model, vrea să joace în Flatliners II și este atât de prost, încât teroriștii aceia cred că l-au luat cu ei pentru că au văzut că e prost de bubuie. Nu mi-a plăcut DELOC de Victor, dar am simțit o oarecare milă pentru el. Nu e complex sau elegant cum e Patrick Bateman din American Psycho (recenzie AICI). Nu are țeluri prea mărețe în viață, duce un trai mizerabil, profită de iubita lui, Chloe Byrnes, care este fotomodel de mare succes. Frecventează aceleași cercuri cu vedete de top, apare pe coperțile revistelor, dar toate acestea degeaba pentru că e târât într-o conspirație ciudată și nimic nu îl poate salva. Despre asta e vorba, până la urmă: despre lucrurile care te pot salva, dar nu o fac și pe deasupra te mai și distrug. Victor nu pare a fi conștient că își distruge viața, iar când o face e mult prea târziu.

Din păcate, nu am înțeles tot din această carte. Multe elemente au rol pur simbolic și rămâne la alegerea cititorului ce vor să însemne. Eu am găsit o semnificație proprie a cărții, pentru că aș fi intrat la nebuni dacă mai pierdeam timpul pe internet căutând explicații. Ca în American Psycho, ne este arătată o lume de care suntem fascinați, dar care este în realitate o lume toxică. Un fel de rahat învelit în aur. Cartea aceasta mi-a întărit ideea că lumea învelită în sclipici și Glamour a vedetelor nu e altceva decât o industrie ce își bate joc de oameni: atât de artiști/modele/actori/etc pentru că sunt supuși unor munci grele și unor standarde ridicate doar pentru a produce bani, cât și de omul de rând pentru că este spălat pe creier și îi sunt impuse standarde inumane de frumusețe și nu doar. Totul din cauza banilor.

Ellis a spus că asemănarea dintre modă și terorism este tirania. Poate că industria modei este tiranică. Te face să îți dorești lucruri pe care nu ți le poți permite, să îți dorești să fii altfel decât ești pentru a atinge anumite standarde, să îți distrugi sănătatea ca să arăți bine, să îți formezi o imagine greșită despre frumusețe, pentru că tu vezi cât de bine arată modelele de la prezentările Chanel sau Calvin Klein și intri în depresie pentru că tu nu arăți ca ele, dar uiți că tot ce vezi e doar o imagine pentru a vinde ceva. S-a vorbit mult pe tema modelelor super skinny din industria modei, despre exploatarea umană și tot tacâmul.  În Glamorama se reliefează foarte frumos trecerea de la artă (ceea ce consider că ar trebui să fie moda) la o industrie oarecare.

Îmi place că apare și ideea de Ocultă Mondială. Nu chiar Illuminati sau masonerie, ci principiul acela de  grup ce poată să influențeze demersul lucrurilor, cu membri atât de bogați, încât își permit să facă orice vor cu lumea. Din primul moment când au apărut camerele de filmat mi-am dat seama ce simbolizează. Diferiți oameni pe Goodreads sunt de părere că autorul parodiază producerea unui film thriller de doi bani, dar sunt sigură că se face referire la acei oameni care au o putere majoră. Poate nu, dar cum am zis că prefer teoria mea, îmi place să cred asta.

El mi-a zis că trebuie să îi arăți lumii anumite lucruri și că arătându-i lumii așa ceva, o înveți ce vrei tu...

Terorismul este o tehnică de manipulare. Bagi frica în populație ca apoi să își vândă libertatea pentru o falsă siguranță. În această carte nu este un terorism propriu zis, ci unul simbolic, dar te face să îți pui întrebări despre ceea ce vezi la televizor și ceea ce crezi că e adevărul în cea mai pură stare. Conspirația pusă la cale de modelele convertite la terorism se sfârșește nasol pentru ele, dar oamenii de la Putere au ceva de câștigat din toată treaba asta. În timp ce modelele teroriste  mor în chinuri groaznice sau în condiții suspecte, politicienii și oamenii de sus implicați sunt bine mersi și se aleg cu mai mult.

Trebuie să vă spun că îmi apare numele în carte și sunt foarte bucuroasă din cauza aceasta.  Prima dată e o anume Katrina Svenson, iar la 13 pagini distanță e cu C:  Catrina Skepper. Am mai văzut și numele Katrine. Pot spune că autorului îi place acest nume. ☺


Glamorama este o satiră crudă, extrem de violentă, care parodiază extrem de bine făcăturile și problemele lumii contemporane. Deși scrisă în anii 90, este actuală și nu cred că va expira vreodată.  Consider că anumite lucruri s-au pierdut la traducere, de aceea o voi reciti în original pentru a înțelege mai bine conținutul. O recomand persoanelor care citesc cam ce citesc și eu, dar și celor care vor să încerce ceva hardcore.

Dacă ați citit cartea sau o citiți în momentul de față, mi-ar face o deosebită plăcere să îmi împărtășiți părerile voastre!



Punctaj:



Ceea ce nu știi contează cel mai mult.




BOOM!


2 comentarii:

Tu ce crezi?