luni, 2 ianuarie 2017

Blestemați de Chuck Palahniuk - Recenzie





Sinopsis:

Romanul Blestemati poarta in sine imaginea unui Woodstock etern, cu celebritati de prima pagina batindu‑i drumurile (v‑ati putea intilni la un bulgare de popcorn caramelizat cu Frank Sinatra, John Lennon, Jackie Onassis sau chiar cu Norman Mailer), ingreunat totusi de birocratia infiora­toare a demonilor si de proiectiile nesfirsit de plicticoase ale clasicului film hollywoodian Pacientul englez. „Esti acolo, Satan ? Sint eu Madison”, striga fetita de treisprezece ani, cu mintea si limba ascutite ca briciul, care face raportul iadului de la fata locului. Expediata pe lumea cealalta de o supradoza de marijuana, Madison e nevoita sa‑si petreaca vesnicia in compania unei gasti mai pestrite decit pilulele ce asigura fericirea mamei sale multimiliardare. Impreuna cu o majoreta cu pantofi contrafacuti, cu un fotbalist, un tocilar si un punkist, Madison traverseaza Desertul de Matreata si Valea Scutecelor Folosite pentru ca, pina la urma, sa‑l infrunte pe Satan in propria fortareata draceasca.

Recenzie:

Ultima carte citită în 2016 și prima recenzie pe 2017. Ce poate fi mai minunat?! ♥

Cartea asta m-a atras din toate punctele de vedere. E scârboasă, acțiunea se petrece în iad, iar personajul principal e o fată durdulie de 13 ani, Madison. Am putut s-o înțeleg bine pentru că și eu eram grasă și marginalizată de toți la 13 ani (de asemenea și cea mai nașpa perioadă de până acum din viața mea). Mi-am imaginat-o ca pe o fetiță grăsuță, blondă și drăguță ca un porcușor de lapte.
Știu că, de fapt, cartea face referire la lumea capitalistă și întoarsă pe dos în care trăim, la puterea banilor și la multi naționalele care iau avânt pe zi ce trece. Din perspectiva asta, cartea e tristă, deși aceste lucruri sunt prezentate cu umor.
,,Singurul lucru care face pământul un iad e ideea noastră că el ar trebui să fie raiul."
Romanul e bine documentat la capitolul demonologie și religie, ceea ce mă face să cred că autorul chiar e un tip dat naibii. Mi-a făcut această impresie de la primul roman pe care l-am citit de la el, anume Snuff ( vezi recenzia AICI ). Câteva detalii despre demoni le țin minte și acum.
Mi s-a părut, încă de la început, aiurea supradoza de marijuana mortală pentru că știam că nu poți muri așa. Pe parcursul relatărilor lui Madison, acest lucru se clarifică și face ca supradoza de marijuana să aibă totuși un sens.
După ce am văzut cum e să pierzi pe cineva cu adevărat, anumite pasaje din Blestemați mi s-au părut chinuitoare. Madison face precizări despre cum e să fii mort, cum te simți atunci când nu mai exiști fizic dar și despre lumea viilor văzută prin ochii morților. Aceste cugetări mi-au schimbat viziunea despre moarte, un lucru extrem de misterios de care ne bucurăm doar odată în viață.

,,Tuturor celor care citesc cartea asta și nu sunt încă morți le urez noroc. Serios, chiar o fac. Doar continuați să vă dați pe gât vitaminele. Continuați să faceți jogging în jurul lacurilor și continuați să nu fiți fumători pasivi. Țineți-vă degetele încrucișate... poate că moartea n-o să vi se întâmple tocmai vouă."

Acest citat mă face să îmi amintesc despre discuțiile purtate cu tatăl meu. Nu contează dacă fumăm sau nu, dacă mâncăm bio sau nu. Chiar nu contează. Tot trebuie să moară omul de ceva până la urmă. Când te gândești la acest lucru pare grotesc, te gândești că viața se termină, dar nu acum. Poate niciodată. Dar viața e scurtă. Moartea veșnică.
Un lucru foarte ciudat îl prezintă familia ei. Tatăl ei - producător de film și mama ei - o actriță foarte celebră, o încurajează pe fiica lor să consume droguri și să aibă un comportament sexual prematur. Ambii, foarte bogați,  satirizează foarte bine oamenii falși ai lumii din ziua de azi. Au realizat că au pierdut-o pe Madison după ce a murit, nu în timpul scurtei sale vieții când a fost bătaia de joc și a părinților, pe lângă ceilalți. În iad, fata îi iartă și își dorește să fie împreună ca o familie, cum nu au reușit să fie.
Am adorat crtea până la o anumită parte. Când Madison încearcă să capete putere în iad, apar anumite personaje istorice de la care încearcă să o dobândească prin anumite metode. Acea parte mi s-a părut inutilă și mega nasoală, motiv pentru care o să scad din punctajul final al romanului.
Cum cartea face parte dintr-o serie, finalul este un cârlig pentru volumul al doilea. Când fata se întâlnește cu Satan, pe drumul către lumea viilor, de Halloween, aceasta află ceva ce, chiar și moartă fiind, o va bulversa. Pe mine nu m-a intrigat deloc, mă așteptam la așa ceva într-o oarecare măsură. Nu am văzut scopul acelei călătorii în lumea viilor, dar a fost amuzant când a mers la internatul ei din Elveția și le-a tras o sperietură zdravănă celor trei Fiți Fițuș.
Per total, chiar dacă unele pasaje mi s-au părut ori chinuitoare, ori triste sau nasoale, mi-a plăcut mult romanul și o să continui seria. Cărțile lui Palahniuk merită întotdeauna și nu sunt ceea ce par a fi la început.



Punctaj:

2 comentarii:

  1. O recenzie reușită, sper să reușesc să citesc și eu cartea, mi se pare chiar mișto.
    Love it <3

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-a plăcut!
    Cred că acum vreau şi eu să-l citesc
    Felicitări,ți-a ieşit☺😘

    RăspundețiȘtergere

Tu ce crezi?