vineri, 4 noiembrie 2016

Drumul către libertate de Yeonmi Park - Recenzie



Sinopsis:

„Sint extrem de recunoscatoare pentru doua lucruri: ca m-am nascut in Coreea de Nord si ca am scapat din Coreea de Nord.” (Yeonmi Park)
Yeonmi Park a crescut crezind ca e normal sa vada cadavre in drum spre scoala si sa fie atit de flaminda, incit sa manince plante salbatice. A fost invatata sa nu-si exprime niciodata parerile si i s-a spus ca „Iubitul Conducator” poate sa-i citeasca gindurile si sa o pedepseasca pentru ele. La virsta de 13 ani, dupa ce tatal ei a fost condamnat la munca silnica, Yeonmi si familia ei au luat decizia disperata de a fugi din Coreea de Nord traversind fluviul inghetat Yalu in China, unde au cazut insa in miinile traficantilor de persoane. Dupa aproape doi ani de captivitate intr-o lume la fel de brutala si de periculoasa ca aceea pe care o parasisera, Yeonmi si mama ei si-au riscat din nou viata, strabatind desertul Gobi si orientindu-se dupa stele in drumul lor spre libertate. Yeonmi Park isi spune pentru prima oara povestea uluitoare, cu demnitate, curaj si uneori cu umor. Drumul catre libertate e o marturie despre forta spiritului uman si despre riscurile pe care sintem dispusi sa ni le asumam ca sa fim liberi.

An aparitie: noiembrie 2015
Autor: Yeonmi Park
Categoria: Memorii Jurnal
Colectie: HORS COLLECTION
Editura: POLIROM
Format: 130x200
Nr. pagini: 304
Traducator: Ioana Aneci
Oferită de: libris.ro
Cartea o găsiți: AICI




Cine mă cunoaște sau mă urmărește pe Facebook știe că sunt înnebunită după K-pop.  De aceea am și vrut să citesc această carte,  deși nu mă așteptam să fie o carte atât de tristă.
La început,  mă opream din citit și râdeam când vedeam nume pe care le știam din K-pop. Îi arătam numele prietenei mele și ne imaginam tot felul de chestii. ,, Uite, e și Jin aici!  Ce drăguț! " a fost amuzant până ce am pătruns cu adevărat în subiectul cărți și nu m-am mai gândit la BTS. 
Mă așteptam să râd și să mă bucur, cum fac de obicei când citește cărți despre Holocaust, de dramele lui Yeonmi.  Eu merg pe ideea că atâta timp nu sunt implicată eu sau țara mea,  maxim Europa,  nu are de ce să îmi pese (chiar și acum mai merg pe ideea asta,  trăiesc mai sănătos așa).  La cartea lui Yeonmi nu a mai fost așa simplu.  Am compătimit-o,  mi-au dat lacrimile la unele capitole.  Pe parcursul lecturii am simțit-o ca pe o prietenă apropiată care îmi povestește viața ei,  de aceea m-a sensibilizat foarte mult cartea,  mai ales că e 100% reală.
Cartea este împărțită în trei părți: Coreea de Nord, China și Coreea de Sud. În prima, după cum e evident, autoarea povestește despre viața ei și a familiei sale în Coreea de Nord. Am aflat
lucruri interesante despre comunismul de acolo, și, prin comparație, am dedus că e foarte diferit față de cum a fost în România (pentru că la noi s-a trăit bine și în comunism). E fain că, deși Coreea de Nord e o țară închisă ermetic, poți să îți faci câteva idei despre cum sunt locurile, oamenii. Totuși, Phenian, care e capitala, nu arată deloc rău și mai mult ca sigur că există și oameni bogați care trăiesc acolo. Yeonmi povestește cum a fost acolo când era mică și a fost încântată de marele oraș.

,,Când ești foarte mic, nu cunoști decît ceea ce se află în fața ochilor tăi. Întreaga ta viață o constituie părinții, rudele cartierul. Mie mi se părea normal că uneori aveam ce să mâncăm, iar alteori nu aveam decât o masă pe zi și atunci flămânzeam."
Viața ei a avut perioade rele, dar și perioade bune, dar majoritatea vieții ei în Coreea de Nord e alcătuită din cele rele. Autoarea descrie cum era lăsată singură în casă când era mică alături de sora ei atunci când părinții lor erau plecați cu treburi. Nu era curent, nu aveau ce să mănânce și le era frig și foame. Consider că ceea mai mare problemă a aceste țări e comunismul prost pus în practică, nu lipsa democrației. Dacă toate țările lumii ar fi capitaliste, s-ar ajunge la un consum care ne-ar aduce sfârșitul. Am vorbit despre asta AICI.
Coreea de Nord mă interesează cam de când am descoperit Deep Web-ul. Acesta se accesează cu ajutorul unor programe ca TOR, fiind browsere ce păstrează anonimitatea pe internet. Oamenii cu funcții importante în stat sau cei foarte bogați folosesc acest program pentru a afla cum e lumea înafara granițelor, fără a fi prinși și trimiși în lagăre. Am mai văzut și confesiunile unei refugiate din Nord la TED pe You Tube, și tot pe YT am văzut topuri cu lucruri despre această țară.

,, În locul basmelor care îți dădeau fiori, aveam povești plasate într-un cadru mizer și dezgustător care se numea Coreea de Sud, unde copiii fără adăpost umblau desculți și cerșeau pe străzi."
Pentru mine, tensiunea dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud este ceva greu de înțeles. E ca și cum clasa mea s-ar împărți în două și ne-am urî unii pe alții. Sau ca și cum Bucureștiul s-ar împărți în două și... same shit.
După ce pleacă din Coreea de Nord și Ajunge în China, Yeonmi realizează că libertatea nu înseamnă să porți jeanși și să mănânci dulciuri. De aici începe să îmi placă. Park ne dezvăluie lucruri despre traficul de persoane și comerțul sexual. Femei disperate ce fug din Coreea de Nord și ajung pe mâna traficanților de carne vie. În China, dacă ești imigrant ilegal ești trimis înapoi în Coreea de Nord, unde ești executat.

În ultima parte a cărții, ajunge în Coreea de Sud. Aici își dă seama că lucrurile nu sunt chiar cum credea ea. Într-un paragraf vorbește despre democrații prospere și drepturile omului. Guvernul nord-coreean a numit-o marionetă a drepturilor omului, aceștia făcând chiar și clipuri cu familia ei rămasă acolo. Eu una nu am înțeles nimic deoarece nu știu absolut deloc coreeană, dar clipurile mi s-au părut creepy și total diferite față de ce am văzut pe net despre oamenii din Coreea de Sud.


,, Cu toate trenurile ei de mare viteză, arhitectura modernă și stilurile K-pop, Coreea de Sud încă e o țară conservatoare, cu idei învechite despre virtutea feminină."

Cu toate că autobiografia este o capodoperă, Yeonmi mi s-a părut cam naivă. Și nu la început, când chiar avea de ce. Crede exagerat de mult în toată povestea cu drepturile omului și democrația (e știut că în ziua de azi aceste lucruri sunt vrăjeală) și e convinsă că a cumpăra lucruri de plăcere e ceva bun. Totuși, a avut curaj să dezvăluie lucruri pe care nu mulți oameni ar face-o. Spune și în carte că i-a fost frică să spună că a fost traficată în China, pentru că oamenii nu ar fi văzut-o cu aceeași ochi. În Coreea de Sud, e ceva rușinos să fii din Coreea de Nord. Refugiații nu sunt văzuți prea bine de societate, nu se adaptează sistemului și foarte puțini țin pasul la școală.
Pe internet unii oameni spun că povestea e contrafăcută. Citind cartea, nu am avut bănuieli că nu ar fi adevărată. Nici exagerată nu mi se pare, cum sunt cărțile despre Holocaust. E o poveste autentică și îți transmite sentimentele lui Yeonmi. Îmi pare rău pentru ce pățesc oamenii de acolo, dar e mai bine să vedem ce se întâmplă în ograda noastră.
Per total e o carte minunată, o poveste tulburătoare ce trebuie citită. Eu de acum încolo o voi urmări pe Yeonmi pe rețelele de socializare pentru că mi se pare interesant ce are de zis. Sper să fie în continuare teafără (pentru că e amenințată de guvernul nord-coreean) și sper să o întâlnesc într-o bună zi!



Trailer-ul cărții:




Punctaj:




Let's have fun before we die:


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce crezi?