duminică, 3 iulie 2016

Neamul Corbilor: Copiii întunericului și Blestemul zorilor de Lavinia Călina - Recenzie



Sinopsis:
“Tu cât de mult te poți ascunde de magie?”

Copiii Întunericului
Roxana și Nicol, două adolescente cu personalități aparent diferite, devin cele mai bune prietene după o noapte în care viața li se va schimba complet. Împărtășind același secret, ele vor încerca timp de mai mulți ani să ducă împreună o existență cât mai banală, cotidiană, pentru a se ascunde de cei care le doresc, probabil, moartea.
Dar chiar secretul nu este ceea ce pare. Devenite pioni în mijlocul unei confruntări seculare între cele mai puternice neamuri de vrăjitori, cele două tinere au de ales între a fugi mereu sau a-și înfrunta adversarii. Întunericul este însă foarte aproape, mult prea aproape…

Blestemul Zorilor:Despărțite de încrâncenata luptă a magiei, luptă la care nu și-au dorit să ia parte, reîntâlnirea dintre Nicol și Roxana nu este cea așteptată. Ambele tinere fete intră în mrejele fără scăpare ale propriilor Neamuri, adâncindu-se treptat în fapte care le determină, aparent, să își piardă identitatea. Iar viziunea cea mai întunecată, acea viziune o morții și a crimei de neînchipuit, pare să prindă contur din ce în ce mai puternic. Un contur negru… al destinului neînduplecat.

Magie și acțiune, răsturnări de situație, intrigi țesute de veacuri, iubiri blestemate; un creuzet al coșmarurilor devenite realitate, în care moartea pândește din colțul oricărei străzi, în ochii oricărui trecător și chiar din adâncul propriului suflet. Lupta abia a început, iar Neamul Corbilor este mai decis ca niciodată să fie cel care va câștiga supremația asupra întregii lumi.


 Recenzie:

Când am citit primul volum, acum doi ani, nu aveam blogul. Cum azi am terminat de citit Blestemul Zorilor, o să fac recenzie la ambele. I will try my best.


Țin minte că volumul întâi a fost a doua carte pe care am citit-o de la Lavinia, dacă nu mă înșel Copiii Întunericului este a doua carte a ei. Mi-a creat un fel de obsesie. Nu eram obișnuită cu romane în care acțiunea se petrece în România și nu mă așteptam că cineva și-a putut imagina că la noi în țară se poate întâmpla ceva de domeniul fantasticului. Cel mai mi-a plăcut starea de confort pe care mi-o dădea lectura romanului. Simțeam că am pătruns într-o lume magică, dar că în același timp sunt acasă, într-o lume care nu îmi e străină total.
Preferata mea este Nicol. Roxana mi s-a părut prea lame, dar era o figură simpatică în peisaj. Nicol e pusă pe acțiune, e dură și e în stare să facă orice pentru persoanele la care ține. Mi-a amintit  de Diane, din Ultimul Avanpost și, după ce am citit Zona Zero, pot spune că aduce un pic a Elena. Personajele Laviniei sunt badass și foarte mișto.



Dar o să povestesc mai mult despre al doilea volum, pentru că abia l-am terminat de citit și îmi e proaspăt în memorie.
Blestemul Zorilor reia acțiunea de unde a rămas în volumul precedent. Nicol și Roxana sunt despărțite, dar soarta face în așa fel încât cele două să se reîntâlnească într-un mod memorabil, atât pentru ele, cât și pentru cititor.
Am observat că la început ceva era diferit la Nicol, era docilă, voia să îi demonstreze lui Radu că e în stare să conducă Neamul Corbilor împreună cu el și își dorea să obțină mai multă putere cu orice preț.
Roxi era destul de diferită față de prietena ei. Voia doar ca ea și iubitul ei, Liviu, să fie bine. Își dorea înțelegere, nu lupta pentru supremația unui Neam. După ce o anumită acțiune de a ei o scoate din pepeni pe Nicol, Roxana ajunge să sufere și să simtă repulsie față de prietena ei. Mi-a plăcut că în situații limită, aflăm că Roxana nu e un personaj slab, din contră, aflăm că e o fată puternică, gata să dea tot ce e mai bun din ea și să se mențină tare. Bine, poate că nu e chiar ca Nicol la capitolul acesta, dar în primul volum Roxi mi s-a părut nătăfleață și foarte sensibilă. Situația din volumul doi mi-a demonstrat contrariul.


Pot spune că mi-au plăcut Corbii mai mult decât ceilalți încă de la început. Acum sunt o fană a Lupilor. Ce au făcut cei din Neamul Corbilor mi s-a părut mârșav, total fără rost și destul de imbecil. Cum toți sunt același lucru, până la urmă, mi-ar plăcea ca în volumul al treilea să facă pace.
Un personaj care mi-a plăcut mult, pentru că e interesant și misterios, este Camelia. Cred că va avea un rol foarte important în volumul al treilea. Din perspectiva lui Nicol, Camelia e un om ieftin, egoist, care îi manipulează pe ceilalți datorită intereselor sale. Atunci când Nicol a întâlnit-o, am simțit o ură profundă față de acest personaj, dar când se schimbă perspectiva și Roxi se întâlnește cu Camelia, aflăm că interesul ei nu e atât de egoist cum am crezut și că aceasta a procedat cum trebuia.


Sfârșitul m-a lăsat rece. Fiind o carte scrisă de Lavinia, mă așteptam la o răsturnare de situație și la niște lucruri care să mă atingă, dar nu credeam că va fi chiar atât de rău. În ultimele două capitole, personajele sunt fericite, toată lumea se simte bine, Roxi și Nicol au speranța că lucrurile se vor întâmpla așa cum au plănuit și cititorul are senzația aceea că totul se va sfârși cu bine. Dar nu. Lucrurile ajung cu susul în jos, dându-i cititorului palpitații și stări pe care să le țină minte toată viața.
Per total, ce mi-a plăcut cel mai mult Neamul Corbilor este starea aceea de munte, o stare pe care o am atunci când merg la munte și respir aer curat și îmi oxigenez creierul, pentru că aerul de la mine din oraș e un cancer. Abia aștept volumul final, dar până atunci, trebuie să îi urez Roxanei multă baftă, iar Laviniei spor la scris!


Punctajul ambelor cărți este de:


Un comentariu:

Tu ce crezi?