vineri, 24 iunie 2016

Maestra de L.S Hilton - Recenzie



       


An aparitie: 2016
Autor: L.S. Hilton
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Buzz Books
Editie: Necartonata
Editura: LITERA     
Format: 200x130
Nr. pagini: 301
Titlu Original: Maestra
Traducator: Livia Olteanu
Exemplar oferit de: libris.ro
Cartea poate fi cumpărată de AICI!

Sinopsis:

In timpul zilei, Judith Rashleigh lucreaza la o casa de licitatii din Londra. Noaptea, este animatoare intr-unul dintre barurile rau famate ale capitalei. Disperata sa realizeze ceva in viata, Judith stie ca trebuie sa intre in joc. A invatat sa se imbrace, sa vorbeasca si sa se comporte pentru a fi pe placul barbatilor. A invatat sa fie o fata cuminte. Dar, dupa ce descopera un secret intunecat din lumea artei, Judith este concediata, iar visurile ei pentru o viata mai buna sunt spulberate. Asa ca apeleaza la un prieten pe care il neglijase multa vreme. Un prieten care o ajutase sa treaca de necazurile din trecut cu fruntea sus si spatele drept. Un prieten pe care o fata buna ca ea nu ar trebui sa il aiba: furia.


Recenzie:

Când am văzut că pe copertă scrie că e cel mai șocant thriller pe care îl voi citi anul acesta, m-am gândit că cel care a spus asta știe ce am citit și urmează să citesc în 2016.
Per total cartea a fost OK, dar nu mi s-a părut un thriller ieșit din tipare, a fost cam lame și deloc șocant. Acțiunea propriu zisă începe atunci când șeful casei de licitații pentru care lucra Judith încearcă să vândă un tablou copycat de Stubbs drept original. Fiind sigură că acela era un fals din aceeași perioadă, Judith e concediată.
În carte sunt multe lucruri inutile. Am avut mai multă răbdare să citesc descrieri de tablouri decât să citesc scenele de sex dintre protagonistă și primul bărbat care îi pica. Sunt paralelă cu arta, nu știu să desenez sau să fac orice artistic, dar preferam descrieri de obiecte de artă decât scene sex, cărora nu le-am văzut sensul.
Eu una ador cărțile cu viețile oamenilor bogați, nu că tânjesc după bogății sau ceva, dar mi se par ceva mai interesante decât viețile oamenilor normali pentru că la oamenii din jur am acces mai oricând. Aici, însă, secvențele când mergea la dineuri sau la petrecerile bogaților mă plictiseau. Autoarea nu îmbracă acest aspect în ceva interesant, deși Judith era o tipă normală, un outsider.
Lucrurile ce păreau interesante, dezvăluirile și confesiunile, pentru mine au fost lucruri care puteau fi trecute ușor cu vederea, niște fleacuri. În alte cărți polițiste, când se dezvăluie informații cheie, am palpitații și sunt nerăbdătoare să citesc în continuare și să aflu ce se întâmplă. Hilton nu a prezentat lucrurile astea ca ceva captivant, din contră.
Romanul are și părți bune. E o lecție destul de ușoară și atrăgătoare despre artă. Un fel de introducere în lumea minunată a artei. Am aflat ce înseamnă termenul de școala lui când vine vorba de un pictor (adică o copie din aceeași perioadă), am căutat câteva dintre tablouri menționate în carte pe internet și am avut o vedere largă asupra anumitor locații din Europa.
După ce am terminat cartea, mi-am dat seama că acel lucru care trebuia să mă șocheze este realitatea. Vânzarea ilegală de obiecte de artă, mafia, spălarea de bani precum și escrocheriile sunt lucruri care se întâmplă zi de zi în realitate, departe de ochii lumii. Autoarea prezintă realitatea underground a artei, ca să spun așa. Hilton ne arată lucrurile care se petrec fără ca noi să știm și de care nu suntem conștienți. Ne prezintă partea întunecată a artei.
Sunt sigură că dacă ar fi fost un thriller politic mi-ar fi plăcut mult mai mult. Autoarea are un stil fain și o scriitură superbă, deși puțin cam plictisitoare. Mi-ar fi plăcut să fie ceva cu noua ordine mondială, cu Illuminati și societăți secrete. Se vede că autoarea a studiat arta și că aceasta e specializarea ei pentru că Maestra e foarte bine documentat. Aș fi vrut să fi fost conspirații în loc de escrocherii din lumea artei, probabil pentru că arta nu este domeniul în care mă regăsesc.


Punctaj:


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce crezi?