marți, 17 mai 2016

Flori în Păr de Iullia Ioniță - Recenzie



Sinopsis:
Noi suntem acei copii care fumează iarbă. Acei copii care nu beau „o bere” într-un restaurant de fițe, ci care se duc unii la alții acasă ca să bage pastile până uită de realitate și uită cine sunt. Suntem acei copii care nu își fac temele. Care pleacă de la ore ca să compună un cântec. Suntem copiii care, dacă nu te suportă, îți scriu numele pe o țigară și te fumează. Și devii spulberat. Noi suntem copiii fără regrete. Pentru că știm că, atunci când am făcut-o, am fost fericiți.


Recenzie:

În primul rând, trebuie să îi mulțumesc autoarei pentru exemplarul oferit către recenzie! ♥
Probabil singura carte pe care am citit-o până acum și care m-a făcut să simt atâtea lucruri. Amy m-a făcut să simt tot ce a simțit ea pe parcursul cărții. Și nu regret nimic...
La început, Amy Evans pare fata perfectă, e celebră, are bani, e un copil frumos, talentat, are tot ce vrea. Însă, pe parcurs, aflăm că Amy are câteva nemulțumiri legate de viața ei și de societatea bazată pe Principii în care trăiește. Pare bine educată, chiar și vorbitul urât o incomodează, își ascultă mama, făcând tot ce spune aceasta, dar viața a decis să o trezească la realitate.
Amy mi s-a părut superficială în primele capitole,dar am realizat că e produsul societății în care trăiește. Nu voia să treacă peste, își bătea joc de viața ei și își căuta motive să sufere în plus.
Cred că autoarea a fost inspirată de muzica celor de la The Pretty Reckless pentru că piesele lor se potrivesc perfect ca muzică de fundal pentru Flori în Păr. Amy e un fel de Taylor Momsen. Un copil bun care s-a răzvrătit, nu mai că în cazul lui Amy  am înțeles mai bine de ce pentru că mi-a fost foarte ușor să intru în pielea ei și să îi înțeleg sentimentele și frustrările, deși uneori păreau exagerate.
Flori în Păr m-a făcut să mă gândesc foarte mult la viața mea. Trecerea bruscă a lui Amy de la o copilă inocentă la o adolescentă rebelă mi s-a părut bruscă, dar acest lucru m-a făcut să reflectez un pic la cât de mult s-a schimbat viața mea într-o perioadă de timp foarte scurtă. Precum Amy, am cunoscut oameni cu care am fost prietenă o perioadă, cu unii dintre ei încă păstrez legătura, dar majoritatea au rămas în trecutul meu.
Anumite personaje din carte au reușit să mă dezamăgească, dar nu datorită scriituri sau așa ceva, ci datorită deciziilor pe care le-au luat. Anumite relații par perfectă din punctul lui Amy de vedere, dar când perspectiva se schimbă observăm că fata e doar vulnerabilă și nu e atentă cum ar trebui la oamenii din jurul ei.
Probabil că dacă aș fi citit romanul în anii trecuți, nu l-aș fi înțeles pe deplin, aș fi fost prea mică. Simt că l-am citit în perioada în care trebuia s-o fac pentru că m-am regăsit în cugetările lui Amy și m-au ajutat cumva să trec mai ușor peste lucrurile care mi se par imposibile.
Deși lumea în care se desfășoară acțiunea din romanul Flori în Păr e fictivă, personaje nu duc lipsă de autenticitate. Când am căutat orașul Hammington și am văzut că nu există, aveam sentimentul că personajele vor fi de carton și nu vor părea reale, dar mi-am dat seama că sunt mult mai reale decât mulți oameni care există cu adevărat.
În ultimele capitole, Amy realizează că tot ce s-a întâmplat cu ea în ultimii ani a ajutat-o să se maturizeze și să nu se distrugă definitiv. Consider că maturizarea fetei a fost partea cea mai bună a cărții. M-a învățat că nu trebuie să mă autodistrug și că nu merită să sufăr aiurea.
Cu toate că lectura romanului te pune pe gânduri și îți dă palpitații, recomand Flori în Păr pentru că e o carte diferită față de celelalte. Autoarea dezbate atât subiectul despre schimbare și maturizare, cât și despre societatea plină de prejudecăți care nu ne lasă să fim noi așa cum ne știm.

Citate:

,,Nu dormeam nopțile pentru visul mamei. Nu vreau viața perfectă! Culoarea mea preferată nu e roz, iar hainele mele preferate nu sunt rochiile!"
,,Ai simțit că pe lumea asta nu te iubește nimeni? Absolut nimeni? Că nu mai ai nici un scop? Că te zbați între personalități, că vrei să fii și una și alta? Că visezi la o poveste pe care nu o să o ai niciodată, dar în același timp ești blocat în ea, cel puțin într-o variantă de-a ei?"
 “Nimeni nu vrea să fie ca mine, de fapt. Nimeni nu vrea să ducă o viață cu droguri, gratis sau cumpărate, sex hardcore cu un tip care e etalonul perfecțiunii, cu o mamă nebună și depresivă, și… fără să aibă prieteni.”

Punctaj:






Trailer-ul cărții:





Cartea poate fi cumpărată de AICI!!


Despre autoare:

Sunt elevă la un liceu din București. Îmi place să scriu, pentru că mă exteriorizez diferit, exprim mult mai bine ceea ce am de spus. Am o imaginație care nu vrea deloc să tacă, multe impresii... Uneori simțeam că orice îmi trece prin cap ar trebui scris, dar m-am gândit puțin mai bine. Nu e normal, nu e ok. Dar până la urmă, când un gând vrea atât de mult să iasă din tine, de ce să nu îi dai voie? De ce să ne limităm și să impunem reguli minții? Dacă și de la gânduri ne-am înfrâna și le-am lăsa de izbeliște pe undeva prin univers, cine am mai fi noi?

Blogul Iulliei: http://www.iulliaionita.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce crezi?