luni, 25 aprilie 2016

Patiseria de Constantin Stoiciu - Recenzie


Sinopsis:

Vara torida in capitala uneia dintre fostele tari socialiste. O serie de asasinate sordide tulbura spiritele, cu atat mai mult cu cat victimele sunt femei si barbati care cersesc in cartierul reprezentativ al bogatilor, cu speranta unei vieti mai bune. Din ratiuni politice - a zdruncina increderea populatiei in noua lume ar fi sinucigas - ancheta oficiala intarzie sa dea rezultate. Ancheta desfasurata in paralel de un fost politist obligat sa iasa la pensie aduce in prim plan Patiseria, locul de intalnire privilegiat al locuitorilor Cartierului: politicieni, oameni de afaceri, celebritati locale si straine - noii stapani ai tarii. Un roman parabola despre realitatile fostelor tari socialiste; cu personaje truculente si idei clare, prinse in angrenajul unri intrigi politiste. Si un anchetator al carui singur defect este slabiciunea pentru dulciuri.


Recenzie:

Cartea are doar 110 pagini, dar eu am citit-o destul de greu, cam în două săptămâni. Citeam pe zi cam două pagini, mă plictisea și nu prea aveam răbdare de ea.
Cartea ca roman polițist e plictisitoare. Nu te face să îți dorești să continui lectura, suspansul se pierde pe parcurs, nu îți provoacă imaginația și nu te determină să fii curios.
Deși se vrea a fi roman polițist, acțiunea se concentrează asupra politicii de după revoluție. Acțiunea se petrece într-o fostă țară comunistă - probabil România - care a ajuns la fund datorită hoților, străinilor, însetaților de avere și a politicienilor corupți. Apreciez romanul pentru că reliefează foarte bine situația României de după revoluție. Starea actuală a țării se regăsește în multe pasaje din carte, de la simple descrieri până la discursul președintelui.
Încă de la bun început aveam impresia că știu cum se va termina. Cum romanul scoate în evidență foarte bine contrastul dintre cei săraci și cei bogați, credeam că răspunsul la întrebarea Cine e criminalul? e foarte ușor de găsit, dar capitolul final mi-a demonstrat că nu e așa.
Nu prea mi-a plăcut stilul în care e scrisă. Se vede că romanul a fost scris de o persoană în vârstă, datorită cuvintelor grele pe care le întâlnim pe parcursul lecturii.
Nu recomand cartea celor care vor să citească un roman polițist. Patiseria le-o recomand celor care vor să citească o carte despre situația actuală a României și a fostelor țări comuniste, în general.



Punctaj:



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce crezi?