joi, 3 martie 2016

Valuri de viață - Recenzie

Sinopsis:
Dacă la vârsta de nouă ani Irina Albu îşi pierde părinţii într-un stupid accident de maşină, nouă ani mai târziu se îndrăgosteşte. Dar nu oricum și nu de oricine. Căile imprevizibile ale tinerei fete sunt cu totul aparte. Cu cât își dorește mai mult să-și trăiască viața, cu atât viața se încăpățânează s-o trăiască pe ea, după reguli implacabile.
Va putea supravieţui o inimă într-un tărâm fără speranţă?

Recenzie:

Îi mulțumesc Linei pentru exemplar și îi urez mult succes în continuare și multă inspirație!
Deși la început mi s-a părut clișeic, stilul autoarei m-a făcut să nu las cartea din mână. Am adorat-o pe Irina, deși începusem să cred că sentimentele ei sunt un pic exagerate. Eu nici nu sunt obișnuită cu romanele de dragoste și mi-a fost destul de greu să înțeleg personajul principal mai din toate punctele de vedere.
Când citeam, uitam că romanul a fost scris de o româncă și că acțiunea se petrece în România, îmi aduceam aminte de aceste lucruri doar când mai dădeam de vreun nume românesc sau de denumirea unui oraș. Cartea pare tradusă, nu scrisă în română.



La început nu prea mi-a plăcut de Irina. E visătoare, deși ea se crede cu picioarele pe pământ, îi pasă prea mult de ce spune bunicul ei, deși am încercat să înțeleg că el era singura ei familie și din cauza asta nu putea să își asume responsabilitatea propriei sale alegeri. Spre sfârșit mi-am schimbat părerea despre ea. Nu mă așteptam să ierte și să prefere să se bucure în loc să sufere aiurea.
Deși credeam că sfârșitul va fi altfel, nu m-a dezamăgit deloc pentru că mi-a plăcut mai mult finalul cărții decât cel din capul meu. Ultimele capitole m-au făcut să plâng. Prima dată pentru că îmi părea rău pentru personajul principal și am compătimit-o pentru că nu mi s-a părut corect ce i-a făcut Victor. Dacă o iubea cu adevărat nu se amesteca în viața ei.  A doua oară am plâns pentru că finalul a fost total surprinzător și m-a făcut să îmi aduc aminte de niște persoane pe care vreau să le regăsesc.
Pe parcursul lecturii simțeam că povestea Irinei e și povestea mea. Poate că nu m-am regăsit total, dar cum încă sunt tânără, am tot timpul s-o fac.  Mi-ar plăcea să recitesc romanul peste ceva timp când voi fi mai mare.

Citate:


,, N-aș putea spune cât de des am senzația că lumea este de fapt un bal mascat, unde purtăm măști după bunul nostru plac."
,,  Nu vezi? Decorez iadul... Îmi procur răni noi.”
 “Îl aud şi nu-mi vorbeşte, îl simt aproape şi nu-l cunosc.”  

Punctaj:



  

                                             

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce crezi?