marți, 23 februarie 2016

Octopussy - Recenzie


Sinopsis:

Hyena, o adolescenta de aproape 14 ani, se intoarce acasa dupa o lunga perioada de absenta din mijlocul familiei. Este primita deopotriva cu entuziasm si scepticism de catre Becks, sora sa geamana, care incearca sa reconecteze relatia lor si sa recupereze toti acei ani pierduti. Dar secretele mamei, ale tatalui vitreg si ale ambelor fete sunt amenintate sa iasa la iveala odata cu sosirea straniului unchi din America.
Citind aceasta carte, esti obligat sa lasi deoparte toate cliseele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopti in cluburi, haine de fite? Pentru Becks si Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflectii si raportari fata de viata – o foarte ciudata raportare, de altfel…
Un roman ca o calatorie fascinanta si ametitoare, cu umor sumbru si, in acelasi timp, o atenta celebrare a individualitatii extreme.

Recenzie:

Când am citit cartea pentru prima oară, credeam că vârsta autoarei e doar un mit, așa că nu mi-a păsat de acest lucru. Nu auzisem prea multe despre Octopussy, nu știam ce se întâmplă. Din descriere credeam că e o poveste filozofică, plină de înțelesuri și lucruri legate de familie. Romanul nu a fost departe de ce credeam eu că e, și nu m-a dezamăgit deloc.
Octopussy am citit-o după o perioadă de câteva luni în care nu citisem absolut nimic. Eram a opta, aveam examenul și, deși nu prea mă străduiam eu cu învățatul, nu aveam chef să citesc nimic. După examen mi-am luat cărți de pe elefant, printre care și romanul Cristinei Boncea.
L-am citit cam în două zile. Citeam încontinuu, pentru că era vară și pentru că adoram caracatița de pe copertă.
La începutul lecturii, eram curioasă când va apărea caracatița, până când am înțeles că animalul marin de pe copertă nu e personaj, dar mi-a plăcut ideea cu desenul caracatiță.
Cel mai mult mi-a plăcut de Hyena, a fost mai ușor de înțeles, spre deosebire de sora ei geamănă, Becks. De Hyena mi-a părut rău pentru că nu cred că nebunia ei era într-un stadiu în care trebuie să fie internată și îndopată cu pastile, în timp ce Becks stătea liniștită acasă și făcea tot ce dorea. Mi-ar fi plăcut ca sentimentele personajelor să fie mai bine reliefate, probabil că așa romanul ar fi fost înțeles de mai multe persoane, deși poate lipsa acestora are un anumit scop. Tind să cred că personajele nu au sentimente și o gândire prea complexă deoarece sunt doar produsul minții lor.  Ei există mulțumită fanteziilor și necesităților (nu prea normale pentru noi) pe care ei le au. Nu știu cât la sută e adevărat, dar eu așa concep personajele din Octopussy.
Candy mi s-a părut cel mai interesant personaj.  Nu doar că își neglijează gemenele, dar putem spune că este un simbol al femeii care își dă cu pumnul în piept spunând că e o femeie puternică și că nu are nevoie de un bărbat, dar de fapt lucrurile sunt la polul opus.  Deși mama gemenelor e o feministă convinsă,  își încalcă singură propriile principii, fiind păpușa sexuală a soțului său, Gary, doar pentru bani, lux și un statut social ceva mai bun. Amuzant e că astfel de femei sunt la tot pasul în ziua de azi.
Trebuie să spun că, deși mulți cred că romanul a fost scris de o adolescentă care doar a vrut să șocheze, pe mine nu m-a șocat deloc. Scenele explicite nu sunt prea mult detaliate și nici nu sunt așa numeroase. Nu înțeleg de ce lumea spune că sunt grețoase, atâta timp cât peste tot  se promovează sexualitatea de orice fel. 
Pentru mine, tema romanului Octopussy nu e sexualitatea, ci mai degrabă normalitatea din ziua de azi care a început să devină bolnavă. Citind Octopussy, sexualitatea exagerată a personajelor nu mi s-a părut anormală. Din contră, mi s-a părut normală, dar pentru Becks, Hyena, Candy și Gary, nu pentru mine sau pentru oricine altcineva care trăiește pe acest Pământ. Personajele din Octopussy sunt doar simbolice, dacă oamenii ar putea înțelege acest lucru, Cristina Boncea ar avea mai mulți fani decât are deja, dar omul de rând pricepe mai greu anumite lucruri.
Am luat autograf pe carte la Gaudeamus, anul trecut. Deși cred că m-am cam făcut de râs cu timiditatea mea dusă la extrem, m-am bucurat mult că am întâlnit-o pe Cristina și că am vorbit cu ea.  Acum abia aștept să apară Becks merge la școală, volumul al doilea din Octopussy și să iau autograf de la autoare. Până atunci trebuie să citesc zecile de cărți care așteaptă prăfuite în biblioteca mea.


Punctaj:






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce crezi?