sâmbătă, 5 decembrie 2015

Zona Zero - Recenzie

Lovită de un virus necunoscut, omenirea se află în pragul extincției. Paraziții, cei atinși de boală, sunt ei înșiși cea mai mare primejdie față de puținii care au reușit să supraviețuiască. Iar lupta este aprigă. Pentru Elena, pierderea soțului la atât de scurt timp după ce s-a căsătorit din dragoste a însemnat punctul de pornire pentru o transformare care ar fi părut fără închipuire până atunci: salvarea grupului pe care va ajunge să îl conducă refugiată într-unul dintre ultimele bastioane ale umanității presupune sacrificii extreme și o voință de fier dincolo de limitele de care credea că nu este capabilă să treacă. Întâlnirea cu doi frați, tânărul Vlad și adolescenta Vanessa, va fi punctul de cotitură înspre decizia ultimă. Pe cine mai poate salva? Ce forță îi poate da dreptul să se joace cu vieți inocente? Poate să își regăsească sentimentele de iubire în pofida apocalipsei care pare să fi distrus totul în calea ei? Care este soluția pentru Zona Zero?
Răspunsul este un roman în același ritm alert și imprevizibil cu care Lavinia Călina ne-a obișnuit din primele sale cărți. Aventura vieții și a morții este doar un pretext pentru o poveste care te va zdruncina din temelii și care te va captiva pe de-a întregul.
Lupta pentru supraviețuire a început!

Recenzie:

Am văzut că această carte a fost comparată de unii cu The walking Dead, dar eu nu o să fac asta pentru că nu urmăresc serialul și pentru că acesta este genul de roman pe care nu pot să îl compar cu altceva.
În primul rând, mie m-i s-a părut că romanul se potrivește foarte bine cu albumul Into The Wild Life de la Halestorm. Unele capitole le-am citit cu căștile date la maxim pe Apocalyptic sau I am the Fire.  A fost o senzația foarte mișto când am aflat că muzica formației mele preferate se potrivește cu o carte care îmi place foarte mult.
Începutul e cam lacrimogen, mi-a părut rău pentru Elena, dar cred că până la urmă pierderea cuiva drag a fost un lucru bun pentru ea deoarece a făcut-o mai puternică, mai tare și  i-a dat dorința de a supraviețui. Ea a fost personajul meu preferat din Zona Zero.  Elena e curajoasă, e puternică și are o personalitate complexă.
Deși romanul e povestit la persoana a treia, gândurile și sentimentele personajelor sunt foarte bine transmise cititorului. Nu m-am simțit deloc pe dinafară când am citit cartea, ba din contră, am simțit că sunt acolo și că încerc să supraviețuiesc paraziților.
Mi-a plăcut că romanul nu a fost o ,,ciorbă" de idei și perspective. Nu e narat de nu-știu-câte personaje, nu sunt idei care nu sunt duse până la capăt și nu se face abuz de cuvântul ,,zombie" sau de idei clișeice americane.
Acțiunea are loc în România, ceea ce face romanul mult mai ușor de citit. Eu una citesc cu mai multă plăcere un roman în care acțiunea se petrece în România deoarece îmi e mult mai ușor să îmi imaginez locurile și oamenii din carte.
Când am citit sfârșitul eram la școală, în clasă.  Nu mă așteptam ca romanul să aibă un asemenea sfârșit. Credeam că se va termina cu bine, că toți vor fi OK și că toate o să fie bune, dar n-a fost așa. Nu mă așteptam la asta din partea Elenei. După ce am terminat cartea m-am dus la baie, ca să pot plânge în voie. Nu mă așteptam la un asemenea sfârșit.
Nu mi-a plăcut că nu am aflat cu exactitate ce era cu virusul și cu Zona Zero, deși cred că inspirația Laviniei  a fost, printre altele, criza refugiaților. Se spune la un moment dat ceva de refugiați și migrația în Europa.
După mine, cred că romanul face referire la Noua Ordine Mondială, iar paraziții sunt de fapt oamenii care stau pur și simplu și nu le pasă de ce se întâmplă în jurul lor, iar cei vinovați de asta sunt membrii Ocultei Mondiale care spală creierele oamenilor cu ajutorul mass mediei. Dar aceasta este doar o teorie, nu e neapărat adevărată.

Punctaj:


2 comentarii:

Tu ce crezi?