miercuri, 28 octombrie 2015

Toți pleacă...

Totul este într-o continuă mișcare - chestia asta e veche, poate chiar antică, am învățat-o încă de când eram mică. Acum sunt mare, sunt conștientă de treaba asta, și așa îmi place, m-am obișnuit cu asta.  Țin minte că aveam o pagină,  Shot in the Dark , unde postam tot ce simțeam. Îmi erau mulți alături, îmi lăsau comentarii drăguțe sau mai puțin drăguțe, dar cel mai important e că îmi erau alături când nimeni nu era prin preajmă.  Acum nu mai sunt activă pe pagină, nu mă mai reprezintă aceea micuță comunitate pe care o creasem, și cum era de așteptat, oamenii aceia au dispărut. Nu mai știu cine sunt, ce pagini mai au sau ce mai fac. Am pierdut legătura de tot cu ei. No problem, a fost o perioadă a vieții mele pe care am depășit-o, iar cum acei oameni au făcut parte din perioada aia,  e normal c-au dispărut și ei. Acesta a fost doar un micuț exemplu, care s-a întâmplat prin 2013 și foarte puțin din 2014. Ceva recent s-a întâmplat chiar anul acesta. Am avut o prietenă, E. Eram ca surorile și sincer, o iubeam mai mult de cât ca  o simplă prietenă.  Și acum chiar nu mă supăr dacă vă gândiți la tâmpenii, pentru că așa a fost, țineam la ea ca la o iubită, lucru care m-a făcut să sufăr mult. Îmi era frică să îi spun mamei, E. cred că și-a dat seama, nu știu cum, dar cred că ea știa.  Îmi era jenă cu ce simțeam pentru că prima persoană pe care am iubit-o ( în sensul că m-aș fi măritat cu ea)  a fost fată. Exact ca mine.  Făceam orice să nu mă mai gândesc la ea, refuzam să o sun sau să ne vedem, deși eram cam greu pentru că eram colege de clasă.  Clasa a opta a trecut, amândouă am intrat la licee diferite și am rărit întâlnirile. Ultima dată am văzut-o de ziua ei pe 7 septembrie, când s-a comportat ca o jigodie cu mine și un prieten de-al nostru. Atunci mi-am dat seama că ea e ca restul, că ea nu v-a rămâne, că v-a pleca din viața mea la un moment dat.  Ceea ce s-a și întâmplat, acum ea nu mai face parte din viața mea, și nu sufăr deloc, chiar mă bucur într-un fel. Am întâlnit persoane noi, dar nimeni n-a fost ca ea.
Totuși, cineva parcă se încăpățânează să rămână în viața mea, un prieten la care țin enorm și pe care pot spune că îl iubesc. Suntem doar prieteni, dar parcă suntem legați într-un fel. El e partea mea extremă, e ca o atenționare când o iau pe un drum greșit. Totuși, sunt curioasă când va pleca și el din viața mea.
Spre final, vreau să zic că asta înseamnă să fi liber. Trecerea timpului înseamnă libertatea. Ar fi foarte nasol dacă am rămâne blocați într-o perioadă a timpului, oricât de mișto ar fi ea. Oamenii vin și pleacă, ești liber să cunoști oameni noi, să încerci lucruri noi . Nu încerca să ți cu dinții lucruri sau oameni care trebuie să plece, pentru că așa doar te închizi singur în cușcă. Ești cât de cât liber, ar trebui să te bucuri de asta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce crezi?