miercuri, 28 februarie 2018

Noutăți în bibliotecă (Bookhaul)


Deși mai aștept o comandă, sunt nerăbdătoare să vă prezint noii mei prieteni. Am profitat de reduceri și de toate fondurile pe care le-am avut, făcându-mi de cap cu toate că biblioteca mea e plină ochi. 
Să începem!




Căutând cartea O experiență personală, pe care mi-o doream foarte mult și  nu o găseam nicăieri, am descoperit Anticariat Albert, un nou anticariat online de unde nu m-am putut abține din a-mi lua și alte titluri. Îl recomand pentru că ceea ce am primit este într-o stare foarte bună iar comanda a ajuns super repede, în plus, au titluri interesante și greu de găsit.

Măștile de Fumiko Enchi am luat-o deoarece știu cartea de când eram mică, fusese peste tot și îmi plăcea foarte mult coperta. Încă nu am înțeles prea bine din sinopsis ce se întâmplă mai exact, dar pare genul de carte care mi-ar plăcea foarte mult.
Mieko Togano este o femeie fascinanta, dar si purtatoarea insemnelor unei traditii japoneze de posedare spirituala, in care iubirea si moartea se intrepatrund. In lumea scriitoarei Fumiko Enchi, legenda si superstitia coexista in chip firesc cu viata moderna, pe care insa o deturneaza de la curgerea ei banala, perfect explicabila in termenii ratiunii.
Mastile, un roman cu intriga la fel de minutios tesuta ca detaliile de pe un chimono, reconstruieste pentru cititorul de azi imaginea unei feminitati instinctuale, crude, violente si a unei lumi in care dragostea ucide, la propriu.

Povestea unui idiot spusă de el însuși este o carte despre care nu auzisem niciodată până când am răsfoit site-ul. Atunci căutasem recenzii pentru a-mi face o idee cât de cât despre conținutul romanului. Este ceva ce nu cred că am citit până acum și chiar sunt curioasă în privința ei.
Protagonistul romanului, suferind de pe urma unei copilarii „cenusii, cetoase, birocratice si abstracte“ si traind in atmosfera grea de deziluzii a Spaniei postbelice, se dedica unei investigari sistematice a ceea ce el numeste „continutul fericirii“. Dar, asa cum precizeaza Azua in unul dintre numeroasele sale interviuri, aceasta cautare, ca orice lupta pentru o cauza unica, nu poate conduce decat in infern - sau, in cazul de fata, la ruina fizica si psihica.

Amurg de Osamu Dazai am luat-o pentru că acțiunea se desfășoară în Japonia imediat după Al Doilea Război Mondial. Seamănă un pic cu 17 (recenzia AICI!), dar din perspectivă feminină. 
Ca si celelalte romane ale sale, Amurg este o naratiune la persoana intai, sobra si lipsita de sentimentalism, al carei tragism este amplificat de onestitatea brutala cu care personajul principal, Kazuko, o tanara aristo­crata dintr-o familie cazuta prada saraciei, descrie efectele distructive ale razboiului si profundele schim­bari care au afectat societatea japoneza postbelica. Decaderea clasei pe care o reprezinta Kazuko este o metafora a disparitiei modului de viata traditional si a neputintei de adaptare intr-o lume aflata in plina transformare. Dar, in acelasi timp, aceasta onestitate este si solutia supravietuirii, a salvarii dintr-un univers in ruine, plasat sub semnul esecului moral si existential.




Cred că dintre toate acestea cel mai mult mă bucură Less Than Zero, carte care în limba română nu a fost tradusă până acum. Intrasem în librăria respectivă ca să cumpăr total altceva, dar când mi-am zărit autorul preferat nu am mai stat pe gânduri și am renunțat la ce aveam în plan. Sunt sigură că acest roman este la fel de mișto ca celelalte și cred că aduce mai mult spre Glamorama decât spre American Psycho. Plănuiesc să o citesc când am mai mult timp liber ca să mă dedic cititului și înțelegerii acestei cărți.

La Prep și Poveste pentru timpul prezent m-a atras foarte mult sinopsisul. De Prep am auzit numai laude și coperta mi se pare foarte mișto. Pentru că sunt ceva mai voluminoase și nu vreau să le citesc foarte greu și să nu mai înțeleg nimic, plănuiesc să le citesc la sfârșitul semestrului.

Despre Prep s-a spus ca este povestea unui Holden Caulfield in versiune feminina, romanul adolescentei descrise retrospectiv.
Lee Fiora, o fata de paisprezece ani, este acceptata cu bursa la un liceu particular de prestigiu din statul Massachusetts. Sosirea la internatul scolii este doar inceputul trecerii lui Lee dintr-un spatiu familiar intr-o minisocietate - o varianta la scara a societatii americane - in care trebuie sa-si (re)invete rolul. Incapacitatea de a se integra in noul mediu o transforma intr-o fina observatoare a detaliilor, de la cele de ordin social (relatiile cu cei din jur, ierarhiile impuse de situatia financiara, rasa, aspectul fizic etc.), pana la detaliile ce tin de propria evolutie.
Romanul captiveaza prin ritmul alert in care se desfasoara actiunea si cucereste prin umorul de situatie, de multe ori negru, lasandu-le cititorilor o senzatie de deja-vu, indiferent de extrema in care s-ar fi situat in timpul liceului - si trebuie sa fi fost o extrema, pentru ca la varsta aceea nu exista loc de altceva.


Poveste pentru timpul prezent spune cum scrisul si cititul pot lega doi oameni ce nu s-au vazut niciodata, totul prin intermediul unui jurnal gasit intr-o cutie de mancare Hello Kitty.
Poveste pentru timpul prezent este o apologie a puterii miraculoase a scrisului si cititului de a lega, in ciuda distantei in timp si spatiu, oameni care nu s-au vazut niciodata. Nao Yasutani - o adolescenta japoneza care si-a petrecut copilaria in California si nu reuseste sa se adapteze la viata stresanta din Tokyo - a hotarat ca nu exista decat o singura cale de-a scapa de o singuratate chinuitoare si de torturile la care o supun colegii ei de scoala: sinuciderea. Totusi, Nao nu vrea sa dispara fara sa lase ceva semnificativ in urma. Ea da astfel curs inspiratiei subite de-a povesti intr-un jurnal viata fascinanta a strabunicii sale - o calugarita budista ajunsa la venerabila varsta de o suta patru ani, fara sa banuiasca o clipa ca acesta ii va schimba destinul in intregime.



Mai aștept niște cărți despre care vă voi vorbi într-un articol viitor. Până atunci, vă urez lectură plăcută și vă îmbrățișez cu drag!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce crezi?