sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Schimbarea de Mo Yan - Recenzie


Sinopsis:

PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ 2012
O carte autobiografică şi un portret insolit al Chinei contemporane
Evenimentele majore din istoria recentă, precum revoluţia culturală, revolta studenţească sau războiul cu Vietnamul se disting pe fondul istorioarelor viu colorate şi pline de haz din Gaomi, provincia natală a lui Mo Yan.
Pe parcursul întâmplărilor, aflăm cum dintr-un elev exmatriculat și dintr-un muncitor la o fabrică de cauciuc, Mo Yan devine instructor de marxism pentru ofițeri și, în cele din urmă, renumitul și invidiatul scriitor al cărui roman Sorgul roşu a fost ecranizat de Zhang Yimou. Zgârcit în relatările privind devenirea sa intelectuală, Mo Yan preferă să povestească despre foștii săi colegi de școală, cum ar fi descurcărețul He Zhiwu și chipeșa Lu Wenli, al cărui tată conduce miticul camion rusesc Gas 51.
Spre deosebire de majoritatea naraţiunilor istorice chineze, orientate spre evenimentele politice, Schimbarea vorbeşte despre "istoria individuală", alternând epocile şi insistând asupra oamenilor de rând şi a situaţiilor de viaţă obişnuite.


Recenzie:

Comunismul este unul dintre subiectele care mi se par interesante. Poate datorită vârstnicilor care îmi povesteau încă de mică tot felul de întâmplări de pe ”vremea lor” sau a nebuniei generale legate de acest subiect. Cum socialismul în Europa, mai ales în România, este un subiect întors pe toate fețele, ce se află pretutindeni, materia de la istorie din liceu de rezumă aproape la comunism, am fost curioasă în legătură cu socialismul din alte părți. De fapt, această curiozitate a mea a pornit în clasa a zecea, când am făcut un proiect despre China. Citisem Drumul către libertate (vezi recenzia AICI), dar atunci nu aveam cine știe ce interes. Ce mi-a atras atenția atunci când am cumpărat Schimbarea este coperta, nici sinopsisul nu l-am citit prea atent. Știam despre ce este vorba în mare și mi-a fost suficient ca să îmi stârnească atracția. 

Cartea reprezintă de fapt memoriile autorului legate de China și oamenii pe care i-a întâlnit, subiectul principal nefiind autorul propriu zis, ci persoanele din jurul său, în special doi foști colegi de clasă, pe care se insistă destul de mult, aproape la fel de mult ca pe camionul rusesc Gas 51.

Încă de la început. din copilăria autorului, apare camionul pe care l-am menționat mai devreme. Deși la un moment dat mi se părea că se creează un fel de cult pe baza acestuia, Gaz 51 este un simbol al vremii respective, reprezentând aspirațiile oamenilor de rând, puterea comuniștilor precum și influența URSS-ului.  Pățaniile camionului, precum și importanța pe care i-o acordau oamenii, m-au făcut să râd, autorul fiind destul de ironic când venea vorba de magnificul Gaz 51, camion pe care l-a idolatrizat la fel ca ceilalți oameni atunci când era mic. 
 
„Privind-o cum se îndepărtează, mi-am dat seama că avea dreptate - banii nu erau totul. Dar fără ei nu poți face nimic, asta-i sigur.”
Povestea lui Mo Yan este simplă. Acesta s-a născut într-o zonă săracă, fără prea mari posibilități. Găsește în înrolarea în armată soluția problemelor sale, adică ieșirea din sărăcie și un trai mai bun. Pentru pasionați povestea este interesantă. O consider un fel de fereastră către perioada respectivă, înainte de marea dezvoltare a Chinei, a mentalității locale. 

Probabil că mie mi-a plăcut atât de mult volumul datorită interesului meu pentru acest subiect. Schimbarea înfățișează comunismul pe bune, dar într-un mod ciudat, ce probabil reprezintă talentul autorului, cartea este oarecum obiectivă, adică nu critică  excesiv și pe față socialismul ca alte memorii (nu neapărat despre comunism). Critica adusă regimului comunist este mai degrabă subtilă, ceea ce scoate în evidență geniul autorului. 

Lăsând comunismul la o parte, cartea spune povestea reală a unor oameni reali. Dacă tema regimului totalitar nu pare tentantă, atunci povestea pe care o au personajele ar trebui să fie. Am fost uluită de viața autorului. Adică, serios, cine s-ar fi gândit că un copil de clasa a V-a ce este exmatriculat de la școală poate avea șansa de a ajunge un scriitor de succes? Mai ales un copil provenit dintr-un mediu rural sărac, într-un timp nefavorabil liberei exprimări. Am fost foarte inspirată de povestea autorului, dându-mi gândul acela un pic clișeic „Dacă el a putut, eu de ce să nu pot?”

Nu știu dacă acest volum este pentru oricine. Știu că multă lume se ferește de subiecte grele ca să nu își încarce mintea negativ. Mai sunt o categorie de oameni ce preferă să citească ficțiune istorică în loc ce cărți istorice pe bune (plănuiesc un articol despre asta). Eu fiind pasionată de istorie, prefer cărțile reale, din care îmi pot crea o imagine asupra anumitor evenimente ce mă interesează mai mult sau mai puțin. Schimbarea mi-a plăcut foarte mult și m-a făcut curioasă în legătură cu celelalte cărți ale autorului Mo Yan.

Dacă mai știți astfel de cărți, sau dacă v-a plăcut o carte foarte mult pe orice subiect, nu uitați să îmi lăsați recomandări, sugestii, păreri în secțiunea de comentarii. Aș aprecia enorm. 



Punctaj:



Book Haul - ultimele cărți pe 2017 și primele pe 2018


Ultimele cărți de pe anul trecut sunt toate din anticariate, mai puțin Imperiul Pisicilor care este primită. La mine în centrul orașului sunt câteva anticariate unde găsesc mereu titluri legate de ceea ce mă interesează. În ultimii doi ani pot spune că am rărit considerabil cumpărăturile de cărți noi, prin noi mă refer atât la titluri recent apărute ( pe care le iau doar dacă e ceva ce mă interesează musai) și ediții noi ale cărților deja publicate la noi în țară. Când sunt târgurile de carte profit ca să îmi iau noile apariții care mă interesează. 

Dintre cele de mai jos, Yakuza Moon e cea pe care mi-am dorit-o cel mai mult. E ediția manga a biografiei fiicei unui membru Yakuza. Din punct de vedere al englezei mă descurc pentru că nu sunt cuvinte grele, ceea ce o să facă lectura mult mai ușoară și plăcută. Când voi fi mai stăpână pe engleză vreau să citesc și cartea pe bune. 

Tot în engleză este și Supernatural Serial Killers. Cine mă urmărește de ceva timp a observat că am un fel de obsesie cu cititul de cărți în engleză pentru că îmi doresc mult să fac acest lucru fără prea mare dificultate. Într-o perioadă am citit mult despre criminali în serie, acesta fiind unul dintre subiectele mele preferate.  Citesc cu ușurință articolele despre crime în engleză, de aceea cred că nu voi avea probleme cu această carte. 

Schimbarea de Mo Yan, pe care am și citit-o, mi-a atras atenția datorită subiectului China în comunism, un subiect de care sunt interesată. Tot despre China este și Mafia Galbenă. Prima dată nu am vrut s-o iau, dar am stat cu gândul la ea, așa că m-am întors înapoi ca să o cumpăr. 

Anastasia este o carte despre care mi-a vorbit  bunica mea. După sinopsis mă aștept la mult mister, și, sper eu, să nu dau de iubire siropoasă în timpul citirii. 




Am comandat de la elefant cărți special  pentru ora de engleză de la școală, adică Portret al artistului la tinerețe, pe care o citesc acum și mă face să borăsc, Doamna Dalloway și Marele Gatsby. În afară de ultima menționată, nu aș fi cumpărat nici una din proprie inițiativă, deși am fost curioasă de celelalte cărți din listă după ce am citit Portretul lui Dorian Gray (recenzie AICI). Odată cu acestea am luat și Moartea lui O-Tsuya, după ce am fost convinsă de niște recenzii favorabile. 

Cel mai mult mă bucur de Azaleea Roșie. Eram cât pe ce să o cumpăr astă vară din anticariat, dacă nu mi-ar fi luat-o un moș înainte. Mi-a stat mult timp gândul la ea, până am găsit-o online și am cumpărat-o. La fel ca Schimbarea de Mo Yan, Azaleea Roșie este tot despre comunismul din China. De la Anchee Min am în bibliotecă și Împărăteasa Orhidee, pe care am luat-o din Diverta gândindu-mă la Azaleea Roșie. Ce m-a atras la această autoare este numele Min, cum îl cheamă și pe Suga din BTS. Așa am citit și Vegetariana, recenzie AICI, doar pentru că autoarea e din același oraș cu J hope. Cum autoarea din Gwangju mi-a plăcut, sunt sigură că o să îmi placă și autoarea cu numele Min. (Viața mea se rezumă mult la BTS, știu) 

Cu Dansul privighetorii de primăvară consider că am avut foarte mult noroc. Așteptam să apară pe elefant, pentru că nu aveam de gând să dau 40 de lei. Eram puțin amețită și nu mi-am dat seama din prima la ce mă uit. Mi-a atras atenția, crezând că e ceva autor japonez. Când am văzut că e o carte pe care mi-o doresc mult, mai ales că este literatură coreeană, m-am exteriorizat încât am speriat toți oamenii de lângă mine. Sinceră să fiu mă enervează romanizarea numelui autoarei, și alte cuvinte romanizate pe care le-am găsit în timp ce răsfoiam cartea. Făcând coreeană, îmi doresc mult să pot citi cartea în limba de proveniență.

Și ultima, Un artist al lumii trecătoare, am cumpărat-o tot datorită recenziilor bune de care a avut parte. Sunt foarte interesată de literatura asiatică, cea japoneză plăcându-mi cel mai mult până acum datorită lui Natsuo Kirino. Știu că este în ediția veche, dar eu nu țin neapărat să am edițiile noi.




În concluzie, am observat că majoritatea cărților luate țin de Asia într-un fel sau altul. De când am descoperit această pasiune pentru cultura asiatică în general, vreau să descopăr cât mai mulți autori. Îmi pare rău că la noi nu prea sunt traduși coreeni, pentru că cel mai probabil e greu de găsit traducător.  Despre cărțile din acest haul voi vorbi pe larg, ca de obicei, în recenzii. 




miercuri, 10 ianuarie 2018

Fetele de Emma Cline - Recenzie



Sinopsis:

Vara anului 1969. Evie, o adolescenta in varsta de 14 ani, duce o viata anosta, intr-un orasel de provincie din America, si se straduieste din rasputeri sa le castige atentia parintilor, care abia au divortat. Totul se schimba insa pentru ea atunci cand o intalneste pe misterioasa Suzanne. Aceasta o atrage pe adolescenta in cautare de senzatii tari in lumea tulbure a unui cult, condus de un nebun charismatic. Romanul este o meditatie asupra puterii si a sacrificiului.


Recenzie:

Deși la începutul lecturii nu mi-a plăcut deloc, pe parcurs începuse să nu îmi placă mai puțin. Ca persoană pasionată de crime și criminali în serie, cu precădere cei din state, aveam alte așteptări de la această carte - voiam să fie un thriller palpitant, cu detalii din realitate, , nu gândurile și frustrările unei fetițe precoce de 14 ani.

Datorită așteptărilor mele, m-a plictisit teribil, voiam să las cartea și să mă apuc de ceva interesant ce mi-ar fi plăcut sigur. Însă, am realizat că romanul nu se concentrează pe crime și Charles Manson, ci pe gândurile, suferințele, trăirile care definesc o fată la început de adolescență.
Protagonista este Evie, o fată de 14 ani, ce, datorită certurilor cu cea mai bună prietenă și a divorțului părinților (putem spune și nevoia de atenție specifică vârstei și a dorinței de apartenență la un grup) ajunge să fie atrasă de o grupare dubioasă ce își duce traiul la o fermă.  De fapt, pe Evie nu prea o interesează doctrina  sau liderul grupării, ci una dintre cele trei fete ale cultului cu care s-a întâlnit în oraș: Suzanne.




Odată ce o întâlnește pe ea, începe ciudata poveste de dragoste dintre Evie și membra grupului. Ca orice adolescentă, Evie admiră fete mai mari, e perfect normal, și eu la 17 ani fac acest lucru. Pe parcurs, această admirație devine dragoste, dar doar din partea protagonistei.  În timp ce oamenii de la fermă erau fascinați de Russel, care era liderul, Evie rămânea pentru Suzanne, adorând-o pe aceasta. Trista poveste de dragoste mi-a plăcut cel mai mult, mai ales că am o sensibilitate la cuplurile LGBT. 

Citind cartea, căutam pe google despre cultul lui Charles Manson ca să ghicesc Who is who. Personajele din cultul lui Russel sunt de fapt membrii familiei lui Manson din realitate, în afară de Evie și încă puține personaje. O admir mult pe autoare pentru că a putut vedea povestea oamenilor ce se ascunde în spatele criminalilor și că a construit ceva complex pe tema asta.

Pe mine Fetele m-a sedus în timp ce m-a și dezamăgit. Povestea de dragoste, faptul că m-am regăsit în poveste și mi-am adus aminte de cum eram eu acum câțiva ani - sunt părțile pentru care merită plus infinit cartea aceasta. M-a făcut să mă gândesc la mine, la cum sunt, la cine vreau să fie, m-a sensibilizat enorm pe alocuri. Cu toate acestea, Charles Manson și cultul său parcă au fost în van, voiam să am parte de mai multe crime, mai multe detalii despre ce însemna gruparea asta și de ce nu, povestea mai pe larg și a celorlalte personaje, sigur ar fi ieșit cartea mult mai bine.

Per total este o carte despre vulnerabilitatea vârstei și a perioadei când simțim la superlativ chiar și cele mai neînsemnate lucruri. O consider mai mult o carte pentru fete, deși anumite lucruri despre Evie sunt universal valabile ambelor sexe. Nu recomand cartea persoanelor ce doresc mister și suspans, ci celor care caută ceva ușor, dar emoționant.



Punctaj:


duminică, 7 ianuarie 2018

Prietena mea a ales ce să citesc

Înainte de toate, vreau să le urez un La mulți ani sărbătoriților de astăzi!

Ca orice cititor înrăit, cumpăr multe cărți, pe unele dintre ele neapucând să le și citesc. Cine mă urmărește știe că deseori fac book haul-uri în care prezint noile achiziții, cum ar fi acesta de AICI, care este cel mai voluminos pe care l-am făcut.  Datorită zecilor de cărți necitite și a neputinței mele de a mă hotărî asupra a ceea ce vreau să citesc, am pus-o pe prietena mea să selecteze de pe rafturile bibliotecii mele trei cărți pe care să le citesc în viitorul apropiat. Spre deosebire de alte dăți, în care planificarea lecturilor a ieșit un fiasco total, acum chiar mă voi ține de mini planul făcut de prietena mea.


Prima, Balada de la Narayama, am prezentat-o în book haul-ul gigant pe care l-am menționat mai sus. Anul trecut m-am îndrăgostit de literatura niponă, de aceea vreau să descopăr mai mulți autori japonezi. M-am bucurat enorm când am găsit-o în anticariat, la un preț mai mult decât rezonabil. Mi se pare curios faptul că Nara, scris 나라, în coreeană înseamnă țară.  Interesant e că aveam în minte un subiect asemănător cu mult înainte de a descoperi cartea. Se pare că autorul Shichiro  Fukazawa mi-a luat-o înainte. Las sinopsisul mai jos.

In Balada de la Narayama, Fukazawa Shichiro descrie o societate fictiva care traieste în secolul al XIX-lea intr-o regiune muntoasa îndepartata, izolata de lume, în nordul Japoniei. In sat exista obiceiul crud ca oamenii în vârsta, dupa ce împlinesc vârsta de 70 de ani, sa fie dusi pe muntele Nara unde salasluiesc spiritele zeilor buni, si lasati sa moara acolo pentru a lasa hrana celor mai tineri.Calatoria peste crestele abrupte ale muntilor este insa mai grea decat viata din sat.Tanarul Tatsuhei persevereaza cu incapatanare, pas cu pas, in timp ce batranul Orin isi accepta soarta cu o resemnare calma. Ne dam seama atunci ca indeplinirea acestui ritual extravagant si aparent inutil este ceea ce ii umanizeaza pe sateni.


Unul dintre noi minte am cumpărat-o de la Gaudeamus 2017. Datorită unei defecțiuni tehnice și a lipsei mele de timp datorită preaiubitului liceu, nu am făcut un book haul în care să prezint achizițiile mele. Deși e cam târziu pentru asta, aș face un post legat de Gaudeamus și cum a fost pentru mine. Datorez cam multe book haul-uri deoarece cumpărăturile mele de cărți nu au încetat niciodată. Lăsând la o parte asta, mă bucur mult de cartea aceasta datorită autografului Cristinei Nemerovschi, ceea care a tradus romanul.

  “Unul dintre noi minte” e povestea a ceea ce se intampla cand cinci straini ajung in clasa de detentie a scolii, iar numai patru ies de acolo in viata. Fiecare este suspect, fiecare are ceva de ascuns.
    Fii atent la toate detaliile si poate vei fi tu cel care va rezolva enigma: Intr-o dupa-amiaza de luni, cinci elevi de la Liceul Bayview intra in camera de detentie. Bronwyn, tocilara, va merge la Yale si niciodata nu incalca vreo regula. Addy, printesa, este frumoasa populara a liceului. Nate, delincventul, este deja eliberat conditionat dupa ce a fost prins vanzand droguri. Cooper, atletul, este starul echipei de baseball. Si Simon, proscrisul, este creatorul unei faimoase aplicatii de mobil care lanseaza barfele fierbinti ale liceului. Atata doar ca Simon nu mai iese de la detentie. La finalul orei in care cei cinci trebuie sa-si ispaseasca pedeapsa, Simon moare. Potrivit anchetei, decesul nu este un accident. Luni moare, iar marti apar dezvaluiri senzationale programate de el despre cei patru colegi care i-au fost alaturi in clipa mortii, ceea ce ii transforma rapid in suspecti. Daca nu cumva criminalul este altcineva si se afla in libertate… Toata lumea are secrete, nu? Ceea ce conteaza e cat de departe ai merge ca sa le protejezi.



Lăcomie este o carte ce mi-a cumpărat-o mama cu mult timp în urmă. Atunci îmi doream mult cartea Pianista, dar nu o găsisem și cu timpul uitasem de ea (pe atunci nu știam de librării online). M-am mulțumit cu Lăcomie, care a rămas părăsită în bibliotecă. E genul meu, de aceea nu îmi fac griji că nu o să îmi placă.

Construit ca un thriller psihologic, Lacomie este o meditatie necrutatoare despre meschinaria vietii umane, despre capcanele sexului si miturile societatii contemporane. Originalitatea formala si bogatia lingvistica fac din el cel mai important roman al lui Jelinek, dupa Pianista.
Kurt Janisch, antieroul din Lacomie, este un politist de tara ambitios si frustrat care, prin natura slujbei sale, ajunge sa cunoasca o multime de oameni, in special femei aflate intre doua virste, singure si cu ceva avere. Ceea ce urmeaza e usor de anticipat: Janisch speculeaza atractia femeilor pentru el si nevoia lor de tandrete si intelegere, implicindu-le in situatii umilitoare si sordide. Dar in curind cineva ajunge sa stie prea multe si cadavrul unei adolescente e descoperit in apele lacului.



Până data viitoare, mă găsiți pe Instagram și pagina de Facebook.


카트리나*


sâmbătă, 6 ianuarie 2018

Cele mai citite cărți ale editurii Herg Benet în 2017




Iată care a fost topul vânzărilor Editurii Herg Benet în 2017:
Literatură română
1. „Orbi”, de Petronela Rotar
2. „Tentații”, de Corina Ozon
3. „Până când mă voi vindeca de tine”, de Corina Ozon
4. Seria „Amanții”, de Corina Ozon
5. „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată”, de Cristina Nemerovschi
Literatură străină
1. „Unul dintre noi minte”, de Karen M. McManus
2. „Inima mea și alte găuri negre”, de Jasmine Warga
3. „Fata cea bună”, de Mary Kubica
4. „Dispariția din Silver Water”, de Haylen Beck
5. „Acest cântec neîmblânzit”, de Victoria Schwab
Romanul „Orbi” de Petronela Rotar, deși a apărut spre sfârșitul anului, a fost primit cu entuziasm de către public și ocupă locul 1 general în topul vânzărilor, epuizând în mai puțin de două luni trei tiraje succesive.
Despre roman, Ana Barton mărturisește astfel: „Nu știu ce-nseamnă să nu vezi cu ochii, dar știu ce-nseamnă să-ți orbești inima, cu tot sângele ei, să-i dai peste gură instinctului care urlă „Nu!“, să-ți înveți mintea să-ți justifice drumul în jos. Această carte mi-a spart în față o oglindă și m-am văzut bucăți în toate cioburile ei. Pare ciudat, însă eram întreagă în fiecare ascuțitură. Pentru că totul omului cu sufletul orbit este un tot mai mic. Ca să te-ntorci la tine, că altă cale nu e, iubește-te-n fărâmă, deschide pleoapa ei, cum zice Petronela în cartea asta pulsândă, răvășitor de necesară.”
„Unul dintre noi minte” e povestea a ceea ce se întâmplă când cinci străini ajung în clasa de detenție a școlii, iar numai patru ies de acolo în viață. Fiecare este suspect, fiecare are ceva de ascuns. Apărută vara aceasta în SUA, cartea a reușit performața de a se situa săptămâni la rând în topul bestseller New York Times, iar o ecranizare TV este deja în producție.
Fii atent la toate detaliile și poate vei fi tu cel care va rezolva enigma:
Într-o după-amiază de luni, cinci elevi de la Liceul Bayview intră în camera de detenție.
Bronwyn, tocilara, va merge la Yale și niciodată nu încalcă vreo regulă.
Addy, prințesa, este frumoasa populară a liceului.
Nate, delincventul, este deja eliberat condiționat după ce a fost prins vânzând droguri.
Cooper, atletul, este starul echipei de baseball.
Și Simon, proscrisul, este creatorul unei faimoase aplicații de mobil care lansează bârfele fierbinți ale liceului.

Atâta doar că Simon nu mai iese de la detenție. La finalul orei în care cei cinci trebuie să-și ispășească pedeapsa, Simon moare. Potrivit anchetei, decesul nu este un accident. Luni moare,
iar marți apar dezvăluiri senzaționale programate de el despre cei patru colegi care i-au fost alături în clipa morții, ceea ce îi transformă rapid în suspecți. Dacă nu cumva criminalul este altcineva și se află în libertate…
Toată lumea are secrete, nu? Ceea ce contează e cât de departe ai merge ca să le protejezi.


vineri, 5 ianuarie 2018

Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde - Recenzie



Sinopsis:

Basil Hallward picteaza intr-o buna zi portretul tulburator al lui Dorian Gray. Doar ca, odata cu trecerea timpului, tanarul din tablou imbatraneste, pe cand modelul lui, Dorian, ramane neschimbat. Fiecare fapta, fiecare an trecut lasa pe chipul pictat inca un semn, fara ca acest amanunt sa fie cunoscut de ceilalti; doar creatorul lui, Basil Hallward, stie, iar pentru aceasta e ucis de Dorian Gray. Acesta din urma va ajunge si el la confruntarea fatala cu reflexia sa pictata si va sfarsi, imbatranit fara veste, victima misterioasa a imaginii din tabloul pe care atat l-a pretuit.


Recenzie:

Cred că am spus de o groază de ori, atât pe aici pe blog cât și în viața de zi cu zi, că urăsc din toată inima cărțile „vechi”, pe care sunt obligată să le citesc, teoretic, pentru școală. La liceu am un fel de opțional dedicat literaturii din spațiul anglo-saxon, iar la fiecare început de an ne este dată o listă cu ce vom studia anul respectiv. Dintr-un principiu prostesc, am fost împotriva la așa ceva, refuzând până acum să citesc orice e pe lista aia. Mai mult din curiozitate și cu speranța unei note bune, am zis să încerc totuși Portretul lui Dorian Gray.  Mai de mult, un prieten îmi recomandase filmul, și, într-un fel, subiectul cărții mă atrăgea. Primele pagini le-am citit cu greu, datorită judecății mele vizavi de literatura clasică, dar după a început treptat să îmi placă.


„ Conștiința și lașitatea sunt același lucru, Basil dragă. Conștiința e doar numele comercial. Asta-i tot.”

 Sincer, cartea aceasta e mai mult de citit decât de recenzat, pentru că nu pot surprinde tot farmecul cărții, nici nu prea mă simt în stare să o fac pentru că e genul acela de carte care te lasă fără cuvinte și după ce o citești te gândești obsesiv la subiectul cărții. Au trecut două săptămâni de când am citit-o și nu îmi iese din minte.

„ obiectele nu neapărat necesare sunt singurele noastre necesitați”
Citatul acesta cred că e preferatul meu din toată cartea, deși am subliniat o grămadă. Este adevărul general valabil al lumii în care trăim. Citind cartea am observat multe asemănări dintre secolul XIX și secolul XXI, aș putea spune că mai multe asemănări decât deosebiri, ceea ce mă face să cred că, în afară de tehnologie și modă, lumea nu se schimbă aproape deloc.

„Azi oamenii cunosc prețul fiecărui obiect și valoarea nici unuia.”
Deși Dorian e personajul principal, un frumușel ce pentru mine arată ca Vernon din Seventeen, cel mai interesant personaj este lordul Henry, cel care l-a influențat pe Dorian să devină ceea ce este (sau a fost?) umplându-i capul cu idei hedoniste și paradoxuri. Astfel, datorită faptului că e ușor de manipulat, Dorian ajunge să fie un suflet corupt, ce caută doar plăcere personală, fără să-l intereseze de oamenii din jur.


„Știți mai multe decât credeți că știți, la fel cum știți mai puține decât doriți să știți”
„ Întotdeauna îmi place să știu totul despre noii mei prieteni și nimic despre cei vechi.”

Romanul este, de asemenea, o fereastră către secolul XIX. Aflăm cum era viața, felul în care gândeau oamenii, principiile societății. Portretul lui Dorian Gray este axat pe high society, dar prin Sibyl Vane, o actriță de la un teatru ieftin, se face remarcat contrastul dintre săraci și bogați, vechiul concept ce este aproape peste tot.

„Erau momente în care considera răul doar o modalitate prin care își putea atinge concepția lui despre frumos.”

Datorită acestei cărți mi-au fost distruse prejudecățile legate de literatura veche. Deși nu credeam până acum, chiar și lumea actuală se regăsește în cărțile clasice, doar că nu au ce avem noi din punct de vedere tehnologic, deși existau și atunci tehnologiile vremii.  Cum am spus mai devreme, Portretul lui Dorian Gray e de citit, nu de recenzat. E un roman care chiar trebuie citit, pentru că ideile pe care le conține sunt valabile și astăzi.



Punctaj:




카트리나*

luni, 1 ianuarie 2018

10 cărți din 2017 - Anul meu în cărți



La mulți ani și bine v-am regăsit în 2018!
Spre deosebire de 2016, în 2017 nu am citit aproape nimic. Nu pentru că interesul meu pentru cărți a scăzut. de fapt dimpotrivă, dar dedic aproape tot timpul școlii, în plus, în septembrie, m-am înscris la cursuri de limba coreeană, limbă care nu este ușoară și necesită foarte mult timp. Din ce văd am citit doar cărți care mi-au plăcut, și nici nu prea aveam cum altfel la cât de puține sunt.
Cum mi-e îmi este destul de greu să alcătuiesc topuri, aceasta este un fel de listă, locurile fiind aproximative.




10. Vegetariana, Han Kang


În 2017 am descoperit literatura asiatică, prin Insula Tokyo de Natsuo Kirino. Vegetariana mi-a atras atenția pentru că aparține literaturii coreene și eram foarte curioasă în privința acesteia. În România nu prea am văzut cărți ce aparțin literaturii coreene, de aceea îmi doresc mult să învăț limba ca să citesc fără probleme.
Recenzia, unde am vorbit mai pe larg despre carte, este AICI!





9. Aripi Smulse vol. 2 de Corina Savu

Seria am descoperit-o participând la un concurs, unde, ca să participi, trebuia să continui o frază. M-am numărat printre câștigători și am câștigat volumul 1. Mi s-a părut foarte întortocheat, ca o enigmă. Volumul al doilea mi-a plăcut cel mai mult. M-a făcut să înțeleg mai bine felul în care gândește protagonista, Alicia, și a făcut lumină în cazul crimelor.
Recenzia primului volum este AICI!, iar al volumului al doilea, AICI.





8. Portocala Mecanică de Anthony Burgess

Deși ador cartea asta, îmi e foarte greu să vorbesc despre ea deoarece subiectul ei m-a atins foarte mult. O recomand din tot sufletul, mai ales celor care vor să citească ceva nou și să iasă din zona de confort. Mi-a făcut o mare plăcere să o citesc și mi-a mai pus creierul la contribuție.
Restul recenziei AICI



7. Enigma Otiliei de George Călinescu

Am citit-o din obligație pentru școală, ca să iau 10. La început am citit-o foarte chinuit, săream anumite pasaje descriptive, citeam o pagină și după mă apuca disperarea. Dar după o sută de pagini a început să îmi placă. Încă nu am vorbit despre ea aici, pe blog, dar cred că merită o recenzie în care să încerc să conving lumea că romanele vechi nu sunt chiar atât de oribile.








6. Insula Tokyo, de Natsuo Kirino

În 2017 am descoperit o nouă autoare preferată, dar nu după Insula Tokyo, ci după Grotesc. Insula Tokyo e de suflet pentru că e prima carte din literatura asiatică pe care am citit-o, și, din fericire, nu mi-a lăsat un gust amar. Acest roman este mai mult o metaforă pentru societatea japoneză și rolul femeii în societate. Pentru mai mult, AICI este recenzia.





5. nymphette_dark 99 de Cristina Nemerovschi

Nu știu dacă aceasta ar trebui să fie în top, pentru că este o recitire. Cartea aceasta e foarte specială pentru mine, deoarece e primul autograf pe care l-am luat de la Cristina și prima ocazie când am întâlnit-o. Recenzia am făcut-o în 2017, și o găsiți AICI






4. Schimbare de Mo Yan

Aceasta e ultima carte pe care am citit-o în 2017. Schimbarea este o carte non fictivă, despre viața autorului în China comunistă, și surprinde fix perioada aia când China a început să se dezvolte.  Încă nu am făcut o recenzie acestei cărți, deși ar trebui pentru că sunt multe de spus despre ea. 






3. Glamorama de Bret Easton Ellis

Ca în American Psycho, ne este arătată o lume de care suntem fascinați, dar care este în realitate o lume toxică. Un fel de rahat învelit în aur. Cartea aceasta mi-a întărit ideea că lumea învelită în sclipici și Glamour a vedetelor nu e altceva decât o industrie ce își bate joc de oameni: atât de artiști/modele/actori/etc pentru că sunt supuși unor munci grele și unor standarde ridicate doar pentru a produce bani, cât și de omul de rând pentru că este spălat pe creier și îi sunt impuse standarde inumane de frumusețe și nu doar. Totul din cauza banilor.

Continuarea recenziei: AICI






2. Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde

Ca și Enigma Otiliei, este o carte din programa școlară citită doar pentru o posibilă notă de 10. Mi-a plăcut foarte mult, acum fiind una dintre cărțile mele preferate. 
Recenzia AICI




1. Grotesc de Natsuo Kirino

Dintre toate cărțile citite în 2017, aceasta merită clar să fie pe primul loc. O aveam în bibliotecă de mult timp, dar nu o citisem datorită numărului mare de pagini și pentru că îmi era teamă că voi abandona lectura.
Cartea, deși e groasă și te sperie, se citește foarte ușor, dar nu datorită conținutului, ci pentru că te prinde. M-a fascinat fiecare pagină și mă supăram foarte tare atunci când nu puteam citi. Narațiunea te poartă prin viețile tuturor, te duce în trecut, te readuce în prezent și te pune să faci legături, nu îți dă totul de-a gata cum fac unele cărți.
Restul recenziei AICI!



카트리나*