marți, 1 august 2017

nymphette_dark 99 de Cristina Nemerovschi - Recenzie




Sinopsis:

“Am 13 ani şi 4 luni. În ghiozdanul meu nu găseşti bomboane pe băţ, nu îmi prind părul cu bentiţă, nu port pantofi cu baretă şi nici rochiţe albe. Fac sex pentru că e fun. Îmi testez limitele şi nimic din ceea ce ai putea bănui despre mine nu este adevărat. Mă cheamă Vicky. Ai grijă să nu îmi spui Victoria, port un cutter cu mine tot timpul.”

Rămasă singură în mijlocul Braşovului, fără bani şi fără baterie la mobil, Vicky, o adolescentă de 13 ani, are o noapte la dispoziţie pentru a ajunge în Bucureşti, unde a doua zi este petrecerea de majorat a iubitului ei, Dev, petrecere pe care în niciun caz nu vrea să o rateze. Un TIR opreşte, iar bărbatul pare fascinat de nurii tinerei Lolite, propunându-i o partidă de sex în pădurea de la marginea drumului. Ea acceptă imediat, însă şoferul nu ştie că a făcut o greşeală care îl va costa poate chiar viaţa.

Situaţiile neprevăzute şi personajele întâlnite pe parcursul a doar câteva ore gravitează în jurul atracţiei sexuale şi al aventurilor extreme, al rememorării unor evenimente decisive din trecut şi reflecţii despre persoanele importante care au marcat-o. Fata ascunde totuşi un secret – Întâmplarea.

Live fast, die young, bad girls do it well.


Recenzia volumului al doilea: AICI!
Recenzie:

Pe această carte am luat primul autograf de la Cristina Nemerovschi, la Bookfest-ul din 2014. Țin minte că eram atât de rușinoasă, încât, după ce am trecut de vreo trei ori prin fața standului Herg Benet, mama a preluat inițiativa și a mers la Cristina ca să îi ceară autograf pentru mine. Îmi era o jenă maximă atunci, dar a început să mă amuze întâmplarea odată cu trecerea timpului.

Prima dată când am citit nymphette eram clasa a 7-a. Eram metalistă, rebelă, speriată într-un fel de oamenii din jurul meu. Aveam 13 ani, la fel ca Vicky, poate de asta am înțeles-o atât de bine la vremea respectivă. Atunci îmi era frică să spun ceea ce gândesc sau să acționez în vreun fel. Eram opusul lui Vicky, dar mă atrăgea libertatea ei. Îmi doream să fiu ca ea. Nu, nu să fac sex, nu să mă droghez sau să beau, ci să fiu liberă așa cum e ea.



Recitind cartea, mi-am amintit de cum eram în acea perioadă. M-am bucurat că între timp am evoluat. Nu mai sunt un copil speriat de ceea ce e în jurul lui și incapabil să își exprime părerile. Atunci îmi era frică să ies la tablă sau să spun prezent!  când era cazul, dar deep  inside aspiram să fiu încrezătoare.

În nymphette_dark 99 suntem martori atât la drumul lui Vicky către casă. cât și la amintirile ei care au format-o ca om, ceea ce ajută cititorul să o înțeleagă și pe protagonistă, dar și mesajul pe care aceasta îl transmite. Fiecare personaj care îi apare în cale în drumul spre București simbolizează un tip uman existent în România contemporană. Cel care mi-a atras cel mai mult atenția este pocăitul de la sfârșit, care, în ciuda aparentei sale convingeri religioase, are inima plină de ură și îi cam face cu ochiul trupul tânăr al lui Vicky.

Multă lume spune că poți fi liber și inteligent fără să te droghezi sau să fii curvă la 13 ani. Eu cred că autoarea a creat-o astfel pe Vicky pentru ca mesajul cărții să fie mai ușor de transmis. Dacă protagonista ar fi stat în casă și ar fi colecționat timbre, remarcile ei despre libertate și lumea ce o înconjoară ar fi fost nule. Vicky nu ar mai fi Vicky fără aura aceea wild care o înconjoară, nici mesajul nu ar mai avea aceeași valoare.

Deși are un mesaj puternic, sunt unele pasaje la care leșini de râs. În toate cărțile Cristinei Nemerovschi este un umor negru spumos pe care ori îl adori, ori îl urăști. Mie îmi place la nebunie umorul negru, subtil, pentru că o glumă simplă poate face oricine.

Știu că am făcut o recenzie foarte subiectivă, dar nici nu aveam cum altfel. Mă leagă foarte multe trăiri de această carte și nu pot vorbi despre ea fără să mă raportez la cum eram eu atunci când am citit-o prima dată.  Recomand cartea celor care citesc genul  pe care îl citesc eu. Dacă vă plac cărțile întunecate, dar totuși realiste, o să adorați cartea. Cred că nymphette merge și ca introducere în literatura rebelă pentru cititorii obișnuiți cu povești mai soft.

Ne (re)citim data viitoare!


Punctaj:



2 comentarii:

  1. Super recenzie,chiar îmi doream să citesc o carte cu acțiunea la noi.
    Mulțumesc,spor la citit :* <3

    RăspundețiȘtergere
  2. Stilul pe care îl abordează Cristina Nemerovschi în scrierile ei nu seamănă deloc cu al altora, ceea ce m-a făcut să o ador:))
    nymphette_dark99 a fost prima carte citită de la ea și tot tu mi-ai zis de ea :)))
    Reușită recenzia, nu mi se pare prea detaliată, e exact ce trebuie ca să zic așa :))
    Keep up the good work ♥

    RăspundețiȘtergere

Tu ce crezi?