miercuri, 28 iunie 2017

Panica de Lauren Oliver - Recenzie



An aparitie: 2016
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Young Adult
Editie: Necartonata
Editura: NEMIRA
Format: 200 x 130 mm
Nr. pagini: 368
Cartea poate fi găsită: AICI

Sinopsis:
Un roman despre prietenie, curaj, frici si sperante, de la autoarea bestseller-ului Delirium.
Intr-un oras micut, jocul Panica e singurul care le da tinerilor sentimentul libertatii, prin probele absurd de periculoase.
Panica incepe ca atatea altele in Carp, un oras mort, de numai 12.000 de oameni din mijlocul pustietatii. Doar pentru ca era vara si nu era nimic de facut.
Heather vrea sa participe la Panica, un joc legendar pentru cei din ultimul an de liceu, unde premiul si mizele sunt imense. Nu s-a considerat niciodata neinfricata, dar cand gaseste ceva si pe cineva pentru care sa lupte, descopera ca e mai curajoasa decat isi imagina.
Lui Dodge nu i-a fost niciodata frica de Panica. Secretul pe care-l pastreaza cu sfintenie il va ajuta sa treaca prin joc. Dar ceea ce nu stie e ca nu este singurul cu secrete. Toata lumea are o miza. Pentru Heather si Dodge jocul aduce aliante noi, revelatii neasteptate si infiriparea primei iubiri. Dar si constientizarea faptului ca, uneori, lucrurile de care ne temem sunt cele de care avem cea mai mare nevoie.


Recenzie:

Întotdeauna există un drum înainte sau înapoi, nu trebuie să îți fie teamă.

Dacă în Decizie Mortală aveam o problemă cu faptul că personajele pierd toate ocaziile de a surprinde cititorul, citind Panica am simțit că personajele își creează singure oportunități pentru a surprinde și a-și depăși condițiile.


Mediul din roman e un orășel micuț - Carp - unde comunitatea este restrânsă. Locuitorii orașului parcă trăiesc în propria lor lume, plictisiți de micuțul oraș care nu le dă prea multe posibilități, Poate așa a apărut jocul Panica, din lipsă de ocupație.

Personajele au la bază niște stereotipuri, dar pe parcurs sunt depășite. Se încadrează în anumite clișee, care se diminuează, personajele având parte de o evoluție ce îi scoate din zona de clișeu.

Cartea aduce un pic cu Jocurile Foamei, puțin și cu Nerve într-un fel. Dacă în Jocurile Foamei jucai din obligație, iar în Nerve din lăcomia pentru bunuri materiale și atenție, în Panica jucai pentru că erai sufocat de ceea ce e în jurul tău, pentru că voiai o viață mai bună, să te depășești pe tine și să demonstrezi că ești cel mai bun.

Totuși, acțiunea nu e centrată pe joc, ci pe viețile protagoniștilor. De fapt, pot spune că jocul Panica e doar un pretext creat pentru a fi mai vizibilă evoluția acțiunii și a personajelor. Portretul colectiv al populației din Carp e conturat bine, și poți să îți faci o idee despre cum e viața într-un oraș mic și sufocant.

Deși narațiunea e obiectivă, sentimentele și gândurile personajelor sunt din abundență, iar cititorului îi este mai ușor să înțeleagă mentalitatea oamenilor din roman.

Mie nu mi s-a părut un Young Adult clasic, nu e deloc superficial și pot spune că m-am regăsit în anumite lucruri. Nu apar elemente fantastice, nu te ține în suspans, e plăcut de citit și destul de ușor.

Ca să fiu sinceră, mă așteptam la ceva mult mai multilateral. Poate o conspirație sau ceva în care elita mondială să fie implicată. Panica e un roman simplu, dar are ceva complex și frumos în simplitatea sa.

Îl recomand oricui pentru că, eu una, nu am găsit ceva care să nu îmi placă. Totul e on point, ca să zic așa. Stilul autoarei îmi place foarte mult și aș vrea să citesc și Delirium pentru că sunt foarte curioasă în privința acestei serii.


Exemplar oferit de:





Punctaj:



luni, 19 iunie 2017

Vegetariana de Han Kang - Recenzie




Sinopsis:

Înainte să înceapă coşmarurile, Yeong-hye şi soţul ei aveau o viaţă cât se poate de normală. Dar visele – imagini copleşitoare, însângerate şi brutale – o torturează pe Yeong-hye, făcând-o să încerce să se elibereze de ele renunţând la carne. Acest mic act de independenţă îi tulbură însă căsnicia şi pune în mişcare un şir de evenimente din ce în ce mai groteşti. În timp ce întreaga ei familie se luptă să recapete controlul asupra ei, Yeong-hye îşi apără obsesiv alegerea, dându-i o dimensiune sacră. În curând, încercările apropiaţilor devin disperate, supunând mai întâi mintea, mai apoi corpul lui Yeong-hye unor violuri din ce în ce mai intruzive, aruncând-o pe aceasta în bucla unei înstrăinări bizare şi periculoase.

Apreciată de criticii din întreaga lume, Vegetariana este o poveste întunecată, alegorică şi kafkiană despre putere, obsesie şi lupta unei femei de a se elibera de violenţa care îi stăpâneşte atât lumea exterioară, cât şi pe cea interioară.



Recenzie:

E prima carte din literatura coreeană pe care o citesc. E cartea pe care voiam să o citesc doar pentru că autoarea este din Gwangju. Nu mă așteptam la ceva din partea acestui roman, dar curiozitatea m-am motivat să îl citesc. Mulțumesc, Alexandra, pentru carte!

Mi se pare super tare că, fiind un roman coreean, am putut să îmi imaginez personajele ca vedetele mele k-pop preferate. Pentru mine, Yeong-hye este Dara, nu am putut să mi-o închipui altfel. Până și individa de pe copertă aduce un pic cu ea. 


Scânteia care aprinde flacăra în romanul Vegetariana este alegerea lui Yeong-hye de a fi vegetariană, un lucru simplu ce pare normal în zilele noastre. Noul său regim alimentar îi tulbură căsnicia și relațiile cu familia ei. Aceasta dă vina pe un vis care nu o lasă în pace. Visele acesteia ne sunt prezentate într-un mod întunecat, crud, care reușesc să  sfâșie cititorul. Citind pasajele acestea, în mintea mea era format tabloul întunecat descris de autoare.  Visele ei sunt doar un început de boală psihică, pe parcurs e evident acest lucru, dar familia ei a contribuit la agravarea acesteia. Yeong-hye nefiind înțeleasă de nimeni și abuzată de rudele și soțul ei în repetate rânduri, se închide în sine, lăsând coșmarurile să pună stăpânire mai întâi pe psihicul ei, apoi pe întregul trup.

Cartea e împărțită în trei părți. În prima parte, Vegetariana, întâmplările sunt narate de Cheong, soțul protagonistei. Aici aflăm detalii despre viața de cuplu a celor doi, care este banală și deloc nelalocul ei. Cheong este deranjat de regimul alimentar al lui Yeong-hye, iar din această cauză apelează la familia ei, care înrăutățește și mai mult situația. Cum am spus și mai sus, ne sunt prezentate visele lui Yeong-hye, povestite de ea însăși. Aflăm ce se întâmplă în mintea ei și începem să o înțelegem, să rezonăm cât de cât cu ce simte, ba chiar să-i blamăm pe cei din jurul ei pentru atitudinea lor față de Yeong-hye. Deși personajele trăiesc într-o lume modernă, femeia se lovește de prejudecăți și mentalități învechite. Cred că orice om pățește acest lucru în ziua de azi. 




Partea a doua și a treia sunt narate obiectiv, dar există o figură centrală care trece prin filtrul minții sale povestea lui Yeong-hye. În partea a doua, Pata mongolă, figura este cumnatul protagonistei, iar în a treia, Copaci în flăcări este In-hye, sora lui Yeong-hye. Cea mai interesantă mi s-a părut a treia, pentru că sunt dezvăluite mai multe lucruri despre trecutul celor două surori și a familiei lor și modul cum acesta le-a influențat viața. Cred că pentru rolul lui In-hye ar merge Hyoyeon din SNSD, sau cel puțin în mintea mea merge.


Dacă sunteți fani k-pop sau vă place Asia în general, trebuie să citiți această carte pentru că aflați lucruri noi despre mentalitatea oamenilor de acolo, pe scurt despre cultura coreeană în general. Am aflat lucruri ce mi-au picat greu și detalii care m-au făcut să mă gândesc serios dacă mai vreau să mă mărit cu oricine din Asia. 

Per total chiar e o carte ce merită citită. Mi-a fost greu să fac o recenzie cât de cât obiectivă pentru că ador Coreea de Sud și nu am vrut să vorbesc prea mult despre k-pop. Pot spune despre Vegetariana că este the real k-culture și că mi-a deschis puțin ochii în legătura cu ceva ce idealizam.


Punctaj:



vineri, 2 iunie 2017

Bookfest 2017/ Long time no see/ #bookhaul



A trecut o bună perioadă de timp de când eu nu am mai postat, dar totul va reveni la normal pentru că mai am foarte puțin și intru în vacanță. Am multe planuri pentru această vară, dar voi vorbi pe larg despre asta în altă postare cât de curând. 

De data aceasta nu a mai fost nebunie ca anul trecut, de fapt nici nu prea intenționam să merg. Nu mi-am mai cumpărat 20 de cărți, nu am mai mers cu BFF (pentru că BFF e error 404), pe scurt a fost foarte diferit față de data trecută. Anul acesta am fost singură, mi-am cumpărat foarte puține cărți pentru că tentația de a lua ORICE s-a diminuat și, lucrul de care sunt cel mai mândră, mi-am îngropat toată jena și frica. Am făcut lucruri pe care nu credeam că le voi face. Adică, pe bune, când stăteam la coadă la Corint am intrat în vorbă cu doamna din fața mea despre Coreea de Nord. Eu care abia aveam curaj să întreb vânzătoarea dintr-un magazin cât costă ceva. Am vorbit la evenimentul Cristinei Boncea, asta, evident, până m-am blocat, și am avut curaj să vorbesc cu oameni noi. Eu care muream de frică atunci când trebuia să întâlnesc pe cineva nou. Mi-am depășit limitele prostești și sunt foarte mândră de mine pentru asta.

Bookfest 2017 a început la Librex, unde m-am simțit super bine. Mi-am luat cu autograf volumul 2 din Seria Nemuritor, primul volum din Eria, Percepții Inconștiente, In Tempora și Proiectul Zero. Abia aștept să le citesc pentru că sunt curioasă dacă îmi vor plăcea sau nu. M-am revăzut cu oameni pe care îi știam deja și am întâlnit persoane noi și mișto. Mi-au plăcut foarte mult cadourile din pungă, zău că e o idee super mișto de a face oamenii să se simtă bine.

Mi-am luat prima mea manga, primul volum din Tokyo Ghoul pe care deja l-am citit și pot spune că mi-a plăcut mai mult decât anime-ul. Intenționam să cumpăr și următoarele două volume, dar nu eram sigură că ar fi fost o investiție bună. Acum că am citit sunt sigură că merită și restul seriei.

Restul sunt cărți pe subiecte ce mă interesează foarte mult în momentul de față, adică politică și istorie. Voi vorbi mai pe larg despre ele, evident, în recenzii. Consider realitatea o sursă bogată de inspirație de care vreau să profit din plin. Hiroshima Joe e ficțiune, habar n-am despre ce e vorba, dar după titlu și după ce am răsfoit câteva pagini mi-am dat seama că e un fel de historical fiction. Și ultima, adică Gramatica limbii italiene nu e cumpărată pentru că m-ar interesa limba, ci pur și simplu din seria #vixxmademebuyit, o să aflați pe parcurs despre ce vorbesc. :)

În final, îmi pare rău că articolul nu e încărcat cu poze, dar s-a întâmplat ceva neprevăzut și nu am fost pregătită pentru asta. A fost o experiență foarte mișto, poate chiar cea mai mișto din ultimul timp. Mi-am demonstrat mie că a meritat tot efortul depus pentru a mă schimba în bine. Sper ca în viitorul apropiat țara invitată să fie Coreea de Sud, pentru că aș muri dacă așa ceva s-ar întâmpla.
Ne citim data viitoare!