vineri, 10 martie 2017

Cum m-am apucat de citit?!


Cum acest lucru e mult prea interesant pentru a fi lăsat baltă, răspund provocării date de Libris.ro. Aceasta este povestea mea, pe care nu credeam că o voi spune vreodată.

P.S: Pentru cei ce nu știu, Libris este o librărie online, unde  găsești cărți noi și, preferatele mele, cărți de beletristică, dar și cărți de orice fel vă interesează, totul la super reduceri!


Cărțile în viața mea au apărut prin școala primară, când eram silită să citesc tot felul de povești cu țărani care mie îmi displăceau profund. Din această cauză, m-am îndepărtat de citit, considerând acest obicei ceva ce eu nu voi face niciodată.
Totuși, aveam o oarecare fascinație față de cărți, dar mama nu îmi cumpăra niciuna pentru că știa că nu citesc. Ea mă forța în continuare să citesc bibliografia școlară, iar eu, mai mult din ambiție, nu doream să îi fac pe plac.
Bunicii îmi cumpărau multe cărți pentru copii. De ziua mea, de Crăciun sau la orice ocazie primeam cărți. Am avut multe tentative de a le citi, uneori și reușeam, dar nu mult.
Pe ascuns, pentru că eram rebelă și nu voiam să îi dau satisfacție mamei, citeam. Am citit Mica Prințesă; o poveste din volumul Povești cu zâne (pe care inclusiv acum o mai am în cap); povești de Andersen; ceva din Păcală și probabil mai sunt dar nu îmi mai amintesc.
Cartea care mi-a deschis apetitul pentru literatură a fost Coraline de Neil Gaiman. Am citit-o la puțin timp după ce am văzut filmul. Încă țin minte cât de șocată eram pentru că nu îmi venea să cred cât de diferită era față de film. După asta nu am mai citit nimic o lungă perioadă de timp, dar fascinația mea față de cărți se mărise considerabil.
După câteva cărți ușurele și drăguțe și un alt act de rebeliune împotriva cititului, mi-am găsit drogul. În clasa a cincea, când eram obsedată după Sims și după dulciuri, am fost în mall-ul de lângă viitorul meu liceu. Pe vremea aceea acolo era un hypermarket numit Real. Am trecut din întâmplare pe la raionul de cărți. Mai mult din plictiseală, am analizat ce era pe acolo. Într-un moment ce acum îmi pare magic, am găsit cartea ce avea să fie capul tuturor răutăților (pasiunea mea nebună pentru cărți)
. Cartea, pe care încă o am, se numește Pe Jumătate Moartă. Nu credeam că mama mi-o va cumpăra, cum nici nu credeam că o voi citi. Timp de o săptămână, în pauzele de la Sims și de la mâncat dulciuri, am terminat-o de citit. Am fost vrăjită de acțiune și mi se părea uimitor că niște simple cuvinte pot părea atât de reale în mintea mea. La puțin timp după, am achiziționat volumul al doilea și l-am citit tot la fel. După nu mai am habar ce am citit, dar știu că acesta a fost momentul cheie al iubirii mele nemărginite față de cărți.
În timpul clasei a șasea, am citit enorm. Eram un șoarece de bibliotecă. Nu îmi păsa de ce e în stânga sau în dreapta mea. Eram cu gândul doar la citit. Eram blocată pe cărțile de la Leda. Când terminam de citit o carte mergeam și cumpăram alta. Nici nu aveam loc unde să le pun. Le țineam teanc pe birou. În acest timp, adulții din jurul meu mă descurajau. Voiau să citesc ce e pentru școală și punct. Am fost rebelă și nu m-am lăsat.
Pe urmă, cărțile au fost singurele lucruri stabile din jurul meu. Am avut o perioadă foarte proastă iar lectura m-a ajutat enorm de mult să fiu puternică. Nu am luat-o razna pentru că petreceam prea puțin timp în pielea mea. Eram ori o luptătoare, ori un vampir ori o fată bogată cu o viață interesantă. Nu eram eu, și acest lucru m-a ajutat enorm. Plus că am învățat foarte multe lucruri despre ce înseamnă să fii tu, despre ce este viața, sau despre cum să fii puternic.
Acum sunt cine sunt datorită cărților. Sunt un om puternic, gândesc mai profund și profit de fiecare zi pentru a mă perfecționa. Am renunțat treptat la  genul fantasy pe care îl iubeam, înlocuindu-l cu romane realiste, cărți istorice, non ficțiune și genuri interesante pentru mine. Sufletul, pe care îl credeam pierdut, mi l-am regăsit în cărți. Lectura m-a învățat că sunt om, că pot reuși ce îmi propun și că trebuie să iubesc viața. Nici nu mai regret că nu m-am apucat de citit mai devreme. Dacă citeam forțat nu cred că aș mai fi fost o bookaholică. M-aș fi ferit de citit cum fac ceilalți tineri de vârsta mea.





Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.

6 comentarii:

  1. Perfect,o super poveste:)
    Succes,sper să câştigi! ❤

    RăspundețiȘtergere
  2. Îți țin pumnii, să fie cu noroc!
    Baftă <3

    RăspundețiȘtergere
  3. Multa lume se indeparteaza de citit din cauza programei scolare, care e plina cu tot felul de povesti cu tarani si o gramada de alte poezii care nu te prea fac sa simti cine stie ce, iar dupa ramai cu ideea acea idee ca orice carte e plictisitoare, pierdere de timp si de bani. La mine cartile lui Rowling m-au facut sa-mi deschid apetitul pt lectura. Cred ca ar fi mai ok daca programa scolara ar permite ca macar o carte sa fie la alegerea elevului.

    RăspundețiȘtergere

Tu ce crezi?