joi, 9 februarie 2017

Portocala Mecanică de Anthony Burgess - Recenzie



An aparitie: 2014
Categoria: Literatura contemporana
Editie: Cartonata
Editura: HUMANITAS
Format: 200X130
Nr. pagini: 312
Exemplar oferit de: Libris.ro
Cartea o găsiți: AICI!

Sinopsis:

„«O portocala mecanica» este o veche expresie cockney care se aplica la orice presupune deviere, aici «deviere» neavand neaparat o conotatie homosexuala. Nimic, de altfel, nu poate fi mai nefiresc decat o portocala mecanica. In perioada in care lucram in Malaysia ca profesor, elevii mei, cand li se cerea sa scrie un eseu despre o zi in jungla, adesea spuneau ca luau cu ei o sticla de «suc de orang». «Orang» este un cuvant obisnuit in Malaysia si inseamna «fiinta umana». Cockney si limba malaeza s-au contopit in mintea mea si au generat imaginea unor oameni suculenti si dulci precum portocalele, fortati sa intre in forma unor obiecte mecanice.“ (Anthony BURGESS)

In viziunea cosmaresca despre viitor a lui Anthony Burgess, unde odata cu lasarea intunericului strazile intra in stapanirea criminalilor, povestea e spusa de un delincvent de 15 ani. Alex vorbeste intr-un slang inventat – nadsat –, care scoate la iveala patologia sociala a bandei sale de adolescenti. Alex, Pete, Moho si Georgie, cei patru gaskari protagonisti ai acestei istorii distopice, creata de Burgess in jurul unei Londre unde domnesc agresiunea si teroarea, traiesc din jafurile nocturne aducatoare deopotriva de bani, dar si de placerea
„ultra-violentelor"pe care le practica impotriva celor mai slabi. Dupa o serie de astfel de infractiuni, Alex este ridicat de politie, dus la inchisoare si supus unor tehnici de reeducare ce ar trebui sa-l transforme intr-un individ perfect integrat in societate. Dar tratamentul foloseste tehnici bazate de fapt tot pe cruzime extrema, iar esecul acestuia e inevitabil. In final, un Alex complet schimbat de experientele prin care a trecut descopera ca rostul lucrurilor sta tocmai in liberul-arbitru, in posibilitatea de a alege singur intre bine si rau.



Recenzie:

Deși e una dintre cele mai grele recenzii pe care le fac, voi încerca să dau tot ce-i mai bun din mine și să îmi iasă ceva coerent. E foarte greu de vorbit despre acest roman, cel puțin din punctul meu de vedere. I will try my best as always.

Recunosc că am înțeles doar o mică parte din toată cartea și, în ciuda faptului că în ediția pe care o am sunt multe explicații referitoare la conținutul acesteia, mă voi încăpățâna să nu le citesc și să diger totul de una singura. Am o viziune a mea asupra romanului și de aceea nici nu voi urmări filmul.
La început mi-a fost foarte greu să mă acomodez cu stilul alambicat al cărții. Sunt multe cuvinte rusești, sau rusificate sau pur și simplu inventate. Dar m-am obișnuit cu ele, pe unele deja am început să le folosesc în viața de zi cu zi. Nu mai beau ceai, ci ceaiok. Mi se pare foarte mișto să vorbești așa.
Despre aceste cuvinte rusificate, consider că au o oarecare conotație politică. Sunt anumite semne ce mă duc cu gândul la comunism. Portocala mecanică aduce în discuție și aspecte politice. Aș putea spune că tot experimentul cu vindecarea omului de violență este ceva pur politic deoarece în acest fel se renunță la liberul arbitru, făcând din om un animal, pentru că animalele nu au capacitatea de a alege, iar dacă nu poți alege faci ce îți spun alții, ceea ce face ca viața conducătorilor politici să fie mult mai ușoară.
Romanul se împarte în trei părți. În prima parte, Alex, alături de gășkarii lui, comit ultraviolențe împotriva celor slabi, mai mult de distracție. Când ajunge la închisoare în timpul unei astfel de escapade, află de la patriarhul închisorii de un experiment ce îl poate readuce la libertate în două săptămâni. Partea aceasta, precum și cea de-a doua, în care bietul Alex este torturat și supus unor tehnici ce îl vor scăpa de violență, sunt doar începutul. Ce e frumos și spumos în acest roman este partea a treia, când totul se întoarce împotriva protagonistului. Cei cărora le-a făcut rău se răzbună într-un fel sau altul și mai apar și personaje politice ce vor să îl folosească pe Alex în jocurile lor pentru a prelua puterea. Se dovedește că toată treaba anti violență nu are ca scop binele populație, ci manipularea maselor, cum era și logic. Dar asta e doar o mică parte din învățătura cărții.
Mie una mi-a plăcut mult Alex, mi s-a părut foarte dulce, în ciuda violurilor și tâlhăriilor pe care le comitea (Da, Ale, cu el stau în bancă de luni).E diferit față de ceilalți tineri de vârsta lui, e inteligent și mi-a părut rău pentru el când nu mai putea asculta muzică simfonică. Unul dintre motivele pentru care mă feresc de film este faptul că mi-am făcut o imagine despre protagonist ce nu vreau să fie detronată.
Motivul violenței personajului principal nu este prea clară, familia lui nu este una dezorganizată, părinții lui fiind oameni normali ce nu au probleme cu legea. Din asta reiese că Alex este așa de bună voie, fapt ce reliefează ideea de liber arbitru.
Despre carte sunt foarte multe lucruri grele de vorbit. Autorul face aluzie la multe lucruri ce includ violența. E o secvență în care Alex citește Biblia și realizează că îi face plăcere să o citească deoarece e o carte violentă. Autorul ne învață că nu avem nevoie de creiere spălate, pentru că oricum există karmă iar cei răi vor fi pedepsiți până la urmă. Dar toată chestia cu binele și răul este pusă sub un mare semn al întrebării.
Sfârșitul este unul la care nu mă așteptam. Mă așteptam la orice altceva, deși e evident ce o să se întâmple. Aveam multe idei legate de final, dar niciuna dintre ele nu a fost să fie. Este prima carte pe care o citesc ce are un final de genul, sau prima carte cu un astfel de sfârșit ce mi-a rămas în minte.
Deși ador cartea asta, îmi e foarte greu să vorbesc despre ea deoarece subiectul ei m-a atins foarte mult. O recomand din tot sufletul, mai ales celor care vor să citească ceva nou și să iasă din zona de confort. Mi-a făcut o mare plăcere să o citesc și mi-a mai pus creierul la contribuție.


Punctaj:

Un comentariu:

  1. Super tare recenzia,felicitări.
    Respect pentru efortul de a face recenzie la o carte nu tocmai uşoară

    RăspundețiȘtergere

Tu ce crezi?