vineri, 26 august 2016

Gândește-te la un număr de John Verdon - Recenzie



Sinopsis:

An aparitie: noiembrie 2015
Autor: John Verdon
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Paladin BLACK Pocket
Editia: Cartonata
Editura: PALADIN
Exemplar oferit de: Libris.ro
Cartea poate fi cumpărata de AICI!

Cum ai reacționa dacă într-o zi ai primi o scrisoare în versuri prin care un necunoscut îți mărturisește că îți cunoaște cele mai adânci secrete și îți cere să te gândești la un număr? Și ce ai face dacă necunoscutul ar ghici numărul la care te-ai gândit?

Deși inițial sceptic, detectivul Dave Gurney se lasă atras în rezolvarea enigmei. Povestea se complică însă atunci când este ucis destinatarul scrisorilor, un prieten din facultate al detectivului, și apoi se produc alte trei crime cu același mod de operare.

Cine este criminalul și de ce se joacă cu mințile victimelor? Verdon, un fin psiholog al relațiilor interumane, construiește cu multă abilitate labirintul la capătul căruia vei afla răspunsul.


Recenzie:

Mă simt cam oribil că nu prea am mai citit în ultimul timp, dar a fost ultima lună de vacanță și m-am simțit destul de aiurea. Revin acum cu o recenzie pe care vreau să o fac de mult timp, dar nu m-am putut aduna ca să o scriu cum făceam înainte.

Acțiunea propriu zisă a cărții începe când un fost coleg de facultate al lui Dave Gurney, Mark Mellery, îi trimite un mail prin care îi solicită ajutorul. Mellery primise o scrisoare în versuri în care un anumite X. Arybdys îi mărturisește că îi știe trecutul și îi cere să se gândească la un număr. Necunoscutul chiar reușește să ghicească numărul: 658.
Nu mi-a plăcut că în sinopsis se spune clar că Mellery urmează să moară. Mi-ar fi plăcut mai mult dacă aș fi fost surprinsă de acest lucru, deși e clar ce urmează încă de la început. Nu mi-au plăcut descrierile și fragmentele care au fost total aiurea și total pe lângă subiect. Nu simțeam nevoia să știu lucruri despre nevasta lui Gurney sau ce visează acesta. Am trecut peste fragmentele acestea pentru că îmi atrăgeau atenția de la subiectul principal.
Misterul romanului este atât de interesant, încât eu una îmi băteam capul făcând ipoteze despre cine ar putea fi criminalul. În carte este un mic prolog scris cu italice care îți pune foarte multe semne de întrebare și este un fragment cheie în roman. Evident, mai sunt astfel de capitole misterioase, dar pe tine ca cititor te ajută să fii cu un pas înaintea detectivilor din carte.
Gândește-te la un număr mi-a amintit de perioada în care voiam cu orice preț să lucrez la criminalistică, cam prin clasa a opta. Mă fascinau crimele, modul în care acestea sunt studiate și rezolvarea misterului. Acest roman mi-a hrănit din plin pofta de mistere și crime.
La început, când Mellery încă mai trăia, mi s-a părut cel mai ridicol personaj din toate cărțile polițiste pe care le-am citit. Nu voia să apeleze la poliție pentru că îi era teamă că aceasta ori nu va face nimic, ori va face prea multe, ceea ce urma să îi afecteze imaginea. Acest personaj avusese probleme în tinerețe cu alcoolul, dar după o revelație, își schimbă viața și construi un imperiu New Age, în care ajuta oamenii să își aprecieze viața și  lucruri de genul.
Nu aș vrea să dau mai multe detalii pentru că aș strica tot suspansul și toată plăcerea de a citi. Acesta este genul de roman pe care e bine să îl savurezi atent, să îl lași să te surprindă. Acum e unul dintre favoritele mele, și mă bucur că după Maestra (recenzia aici) am citit un roman polițist care este roman polițist, ci nu o tentativă eșuată.

Până data următoare, sper să reușesc să citesc mai mult, pentru că m-am cam lenevit la partea literară. Vreau să mă apuc de o carte care știu sigur că îmi va plăcea, probabil doar așa mă voi apuca de citit ca înainte. Mă bazez pe faptul că începe școala și că voi scăpa de stările astea pe care le am.


Punctaj:

 

miercuri, 24 august 2016

De ce noi o ducem mai bine datorită celor care o duc rău

Întâi de toate, nu sunt o susținătoare a drepturilor omului, pur și simplu nu cred în asta. Anumiți oameni s-au născut inferiori altora și acest lucru mi se pare absolut normal și natural. Nu simt empatie pentru copiii sau oamenii altor etnii/rase/popoare. Dacă doar te agiți pe net pentru că săracii n-are ce mânca, nu vei face o lume mai bună și cam ești din aceeași categorie cu mine.
Eu, uneori, folosesc internetul pentru a afla ce se mai întâmpla în lume. Așa am aflat că băieții coreeni(și nu numai) după care bălesc cu orele în fața calculatorului mănâncă lucruri ciudate, precum carne de câine, viermi, șobolani, gândaci și alte mâncăruri care mie personal îmi fac silă. Nevermind, am trecut peste acceptând, destul de greu, și alte culturi. Mă gândeam că, probabil, cultura lor a evoluat într-un mediu sărac și că ăia n-au avut ce să mănânce. Așa a pornit și teoria conform căreia urșii panda sunt pe cale de dispariție datorită chinezilor care mergeau la vânătoare de panda cu scopul de a-i mânca, că tot mănâncă ăia aproape orice, dar asta nu contează acum.
Tot de pe internet, mai clar de pe site-urile dedicate evenimentelor mușamalizate și teoriile conspiraționiste, am aflat cine mi-a făcut mie tricourile, bluzițele și pantalonii pe care îi ador. Știam că sunt făcute în China, Bangladesh, Thailanda - sau alte țări de genul. Ce nu știam este că cei care le fac muncesc în fabrici care dau să se dărâme pe ei, că după o zi de muncă primesc un dolar, sau că se numără și copii printre muncitorii de la aceste fabrici. Nu m-a deranjat chestia asta, știam că în Asia e mână de lucru foarte ieftină și că dacă ar fi fost făcute în Europa prețul ar fi fost mult mai mare, deși H&M au fabrica în Norvegia, dar nu muncesc europeni, ci femei aduse din Thailanda. Eu sunt foarte OK cu asta pentru că datorită acelor oameni care muncesc ca sclavii, eu am niște avantaje: hainele sunt mai ieftine, nu se poluează Europa mea, ci țărișoarele asiatice, iar muncitorii din uzine nu au bani suficienți să trăiască. Înainte de a-mi spune că sunt o nazistă împuțită, o să analizez un pic ceea ce am spus. Să ne gândim la europeni. Cine mama naibii ar munci așa ieftin? Nimeni! Iar dacă țoalele sau chinezăriile de rând ar fi făcute de europeni, ar fi mult mai scumpe, pentru că patronii ar trebui să dea un salariu rezonabil muncitorilor, ceea ce automat ar mări prețul produselor, pentru că firma trebuie să aibă bani și pentru angajați, și pentru profit și multe alte chestii. Dacă o bluză de la H&M de 30 lei, cât e în mod normal, ar costa 100 pentru că firma ar avea nevoie de mai mulți bani, plus că la H&M
nu e cine știe ce calitate, ați mai da banii pe ea? Acum să ne gândim la poluare. Chiar vreți să poluăm și să ne batem joc de țările noastre care au o importanță culturală enormă, și să defrișăm și mai multe păduri ca să facem loc fabricilor? Eu nu aș vrea asta. Și da, știu că majoritatea lucrurilor făcute în Asia sunt de proastă calitate(chinezul poate face și un lucru bun, ca acum câteva zeci de ani), dar dacă am face lucruri bune, care să dureze, să nu mai avem piața invadată de plastice nenorocite, ați da banii pe ele? Calitatea are un preț mai mare comparativ cu rahaturile ieftine care observ că se cumpără. Iar la partea muncitorii din uzine nu au bani suficienți să trăiască, știu că am fost dură. Dar eu m-am gândit așa: în uzinele marilor companii sunt mulți oameni, dacă oamenii ăia și-ar permite să cumpere cum o facem noi, ar crește consumul enorm și am sfârși cu toții să nu mai avem ce mânca (oricum urmează să se întâmple acest lucru). Gândiți-vă la asta. Cumpărăm lucruri zilnic, cumpărăm enorm zilnic. Unde am ajunge dacă toată populația lumii ar face acest lucru? E clar ca lumina zilei că acest tip de egalitate ne-ar duce la pierzanie. E valabil și pentru africanii pe care îi vedem foarte des în media. Se donează mult pentru ei, dar după cum puteți observa, niciodată nu este suficient.
Industria textilă este a doua cea mai poluantă industrie după cea petrolieră. Hainele pe care le cumpărăm sunt ieftine, pentru că nu noi le plătim în totalitate, ci oamenii despre care am vorbit mai sus,  și animalele a căror medii sunt distruse. Sună dur? Atunci gândește-te de două ori înainte de a cumpăra ceva din mall, dacă zici că îți pasă așa mult de umanitate și mediu. Resursele consumate aiurea sunt, după mine, cea mai mare problemă. Se fac lucruri proaste ca să se strice repede, pentru ca oamenii să cumpere mai des, doar ca se îmbogățească oameni care sunt deja bogați. Iar ei ne-au băgat în cap dorința de a cumpăra mult și ieftin.
Totuși, eu m-am gândit la o soluție care ar fi destul de bună dacă i-ar păsa cuiva de ceva. Am putea face lucruri bune care să dureze, așa am consuma mai puține resurse și poluarea ar scădea. Stagnarea tehnologiei ar fi un lucru bun. Electronicele sunt un consum măricel de resurse, tehnologia e oricum la un nivel înalt și omul nu are o nevoie primordială de cele mai noi gadget-uri. Tehnologia asta o să ne ducă la pierzanie, stagnarea sa nu ar fi un lucru așa rău. Ar trebui să fim un pic mai atenți cu resursele noastre.
Poate că ceea ce am scris a sunat dur, răutăcios, rasist, etc. Dar eu îmi fac griji în privința lumii în care trăiesc și mi-ar plăcea ca cei care au citit până aici să se gândească de două ori înainte de a face o afirmație. Problema nu sunt oamenii care, practic, muncesc pentru noi, hai mai bine să ne îndreptăm atenția asupra mediilor distruse, a resurselor care sunt pe terminate și a consumului în general.
Măcar o dată...

luni, 22 august 2016

Premiile Liebster


E prima dată când fac acest lucru. Am fost nominalizată de către Amalia de la Cărți la puterea a doua. Să începem!


Pașii pe care trebuie să-i urmezi dacă ai fost nominalizat:

1. Mulțumește-i persoanei care te-a nominalizat și menționează-i blogul.

2. Listează regulile în postarea ta.

3. Afișează premiile Liebster undeva pe blogul tău.

4. Răspunde celor zece întrebări prevăzute de persoana care te-a nominalizat.

5. Scrie zece lucruri random despre tine.

6. Nominalizează 5-11 blog-uri și informează-le că au fost nominalizate.

7. Asigură blog-urile pe care le-ai nominalizat cu zece întrebări.



10 lucruri despre mine

1. Deși înainte trăiam pentru lectură și scris, acum mi-am schimbat un pic sfera și pot spune că marile mele interese sunt nail art-ul și moda. Puteți vedea AICI câteva modele pe care le-am făcut.

2.Probabil mă cam repet,dar sunt OBSEDATĂ de făcutul unghiilor. Îmi fac unghiile aproape zilnic sau la 2-3 zile. Am un caiet în care desenez modele și forme de unghii. Cuticulele mele sunt praf din cauza acetonei, iar unghiile mele sunt galbene. Îmi doresc mult să pun mână pe un job de nail artist.

3. Cu toate acestea, my big dream este să fiu scriitoare. Genul acela de scriitor ultra cunoscut, care are minim o carte ecranizată la Hollywood, care se îmbracă cel mai bine și care are un mare fandom în spate.

4. Sunt îndrăgostită de Suga de la BTS, deși sunt conștientă că nu am nicio șansă reală cu el și că suntem rase diferite.

5. Judec oamenii. După cum se îmbracă, cum au unghiile (aici mă refer la femei), cum sunt machiate, după rasă, țara de proveniență, familie, gusturi în materie de orice, după cum arată, după job, după statutul social, orientările politice, etc. Deși nu bârfesc iar aceste judecăți le țin doar pentru mine pentru că nu îmi place să fac pe cineva să se simtă prost. La rândul meu nu mă deranjează de ceea ce spun oamenii despre mine.

6. Mi-am jurat mie că o să ajung măcar odată în viață la Săptămâna Modei.

7. Urăsc multe chestii, dar în special pe Rotschild, Rockefeller și Soroș. Mai demult, când era nebunia cu Roșia Montană, am visat că fusese o revoltă și că Soroș a fost omorât de mulțime.
 
8. Înainte să intru la liceu, eram un elev mediocru care ura școala din tot sufletul. De când am intrat la liceu, mă simt mult mai bine, am rezultate mai bune și pot spune că ador școala. Chiar abia aștept 12 septembrie.

9. Magazinul meu preferat de haine e C&A. Îmi iau haine de acolo de când eram mică (bine, mai mult îmi lua mama). Au haine mișto și numărul kitsch-urile e redus.

10. Nu mănânc ca să slăbesc. E dur, dar nu îmi pasă. Get over it!



Întrebări
 
1. Care a fost primul roman pe care l-ai citit și care ți-a deschis calea spre lectură?
Pe jumătate moartă de Kim Harisson. Eram clasa a șasea, în vacanța de vară. Mi-a plăcut coperta și am rugat-o pe mama să mi-o cumpere. De atunci sunt fascinată de cărți.

2. Ce cărți ai reciti și de ce?
Am recitit de 3 ori nymphette_dark99 a Cristine Nemerovschi. De obicei nu prea îmi place să recitesc cărți, dar cărțile Cristinei N. le-aș reciti oricând.

3. Vezi vreo evoluție între cărțile dinainte de 2000 și cărțile de acum?
O să compar Dragonul Roșu cu Maestra. Dragonul Roșu = operă de artă. Maestra = cancer. Acum serios vorbind, există cărți nașpa apărute înainte și după de 2000. Eu nu văd vreo evoluție.

4. Ți s-a întâmplat vreodată să cumperi o carte doar pentru că te atrăgea coperta?
Da, pentru că sunt foarte superficială. Dar am citit sinopsisul înainte de a cumpăra ceva.

5. Care e cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o din cărți?
Că viața nu e așa cum pare. Că ne schimbăm foarte repede. Că trebuie să vezi și partea frumoasă în ceva. Că lumea e nașpa. Că trebuie să trăiești pentru tine. Că trebuie să faci ceva înainte de a fi prea târziu.

6. Ai o carte de care ești atât de legată încât fără ea biblioteca ta nu ar mai fi aceeași?
Sunt legată de absolut orice carte din biblioteca mea chiar și de ghidul Feng Shui care nici nu e al meu.

7. Ce roman crezi că nu va fi considerat niciodată demodat?
Deși nu prea se încadrează în categoria roman, aș băga aici operele lui Caragiale. În special O scrisoare pierdută.

8. Cu ce personaj ai vrea să îți schimbi viața?
Patrick Bateman din American Psycho.

9. Dacă ai mai putea citi o singură carte până mori care ar fi aceea?
Decât să citesc o carte tot restul vieții, mai bine nu mai citesc deloc.

10. Ce carte consideri că nu e destul de populară pe cât ar merita?
Flori în păr de Iullia Ioniță. Make it famous, please!


Nominalizez pe:


Panda and books
(nu mai îmi trece nimic prin cap)



Întrebările pe care le las:
1. Ce cărți ți-au influențat cel mai mult viața și de ce.

2. Te-ai lăsa de citit pentru o avere de miliarde de euro/dolari/ce vrei?

3. Care crezi că este rolul lecturii în educația unei populații?

4. Cum te împaci cu lecturile școlare?

5. Fiind un iubitor de carte, ți-ar plăcea să fii la rândul tău scriitor?

6. Asociază o carte cu o melodie sau/și cu un artist/o formație.

7. Ai prieteni cu care împărtășești iubirea de carte?

8. Care sunt criteriile după care cumperi cărți?

9. Ce genuri citești cel mai des?

10. Numește o carte a cărei ecranizare nu ți-a plăcut.

marți, 16 august 2016

Ce mai fac eu + Unghii

Well.... Nu prea știu cum să încep. Nu am citit mai nimic în ultima perioadă pentru că nu am starea necesară, deci aceasta nu va fi o postare doar despre cărți, probabil că v-ați dat seama din titlu, I hope.
Mai am doar câteva săptămâni de vacanță și încep a X-a (sunt mare, peste 2 ani dau bacul ☻). De școală nu prea mă pregătesc, pentru că prefer să mă bucur de timpul petrecut cu mine făcând ceea ce îmi place.
M-am apucat serios de scris și sunt nerăbdătoare să termin, lucrul acesta mă motivează enorm. Nu știu sigur ce o să iasă pentru că e prima mea tentativă serioasă de a scrie un roman și vreau ca ceea ce scriu să fie exact așa cum vreau și să scoată în evidență niște idei. Romanul pe care îl scriu acum se numește Xenonia, n-am dat detalii mai nimănui pentru că momentan vreau să scriu strict pentru mine, că atunci când fac ceva pentru mine iese mult mai bine.
Vara aceasta m-am redescoperit pe mine, mi-am schimbat gusturile în materie de fashion, dacă pot zice așa, mi-am descoperit pasiunea pentru nail art și au început să îmi placă lucruri pe care înainte le detestam. Vorbind despre unghii, am descoperit că ador să fac asta. Îmi fac unghiile la 2 zile, mai toți banii îi cheltui pe produse pentru unghii, în special oje și pensule. Am terorizat în ultima perioadă Facebook-ul cu ghearele mele, dar am fost foarte mândră de ceea ce am făcut. Acum să vă arăt:


În stânga e prima încercare pe care am făcut-o pe unghia unei prietene, chiar în ziua când mi-am cumpărat de la Flormar primul dotting tool. În dreapta e un panda pe care l-am făcut pe unghia mea la vreo câteva zile de exersat cu stiloul de puncte (cred că așa se numește în română). De atunci nu am mai făcut model panda, dar în poza aceasta se poate vedea evoluția mea în doar câteva zile.
După asta, mi-am făcut unghiile albe și am făcut modele pur și simplu, ce mi-a trecut prin cap. Nu am făcut poze pentru că nu îmi plăcuse ce am făcut.



Aici am folosit galbenul greșit. Nu eram 100% sigură care era nuanța de galben a lui Pikachu, așa că am luat un galben după sfaturile vânzătoarei de la Flormar. Modelul nu mi-a ieșit cum mi-ar fi plăcut, Pikachu arată de parcă a fost călcat de mașină iar celelalte modele nu au nici un sens. Pe degetul mare am vrut să fac un șapte care nu a ieșit așa că l-am transformat în triunghi, care arată ca un semnalizator sau ceva. Dungile de pe arătător mi-au ieșit ceva mai bine. M-aș fi bucurat și pentru steagul Japoniei, dar oja a făcut bule și a stricat tot. Nu regret nimic din această experiență, dacă o pot numi așa. Prin modul acesta am descoperit că îmi place culoarea galben în combinație cu negru. Galbenul folosit e nuanța Lemoncello, care cam pătează unghia dacă nu te dai cu base coat, ca în cazul meu.

 


Acest model este inspirat după videoclipul melodiei CRAZY de la 4 MINUTE, dacă nu ați ascultat melodia, click AICI! Sunt o fană a k-pop-ului, ador multe formații, dar nu prea îmi vin idei după ce ascult o melodie coreeană. În clipul de la CRAZY sunt multe forme geometrice, culorile sunt alb și negru, acest lucru inspirându-mă să creez niște modele asemănătoare cu cele din clip. Mi-a luat 3 ore și ceva să le fac, pentru că am făcut multe greșeli și a trebuit să o iau de la capăt. 쳐-ul nu arată prea bine pentru că semnul acela în formă de T l-am greșit pentru că nu aveam spațiu suficient pe unghie. Din nou, albul a făcut bule.



Aici nu am folosit hârtie specială pentru manichiură french, ci hârtie de la Xerox adezivă. Nu pot spune că aveam intenții de french când le-am făcut pentru că nu sunt o fană a acestui tip de manichiură. Îmi place combinația de culoare pe care am folosit-o, modelul nu mi-a ieșit prea strălucit, acesta fiind disproporționat. Negrul e de la Miss Sporty (nu vă recomand să folosiți ceva de la ei) iar albastrul e Danny Boy, blue! dintr-o colecție de la Rimmel London. Am multe oje de la ei pentru că le ador! ♥ Pensula e mare și ușor de folosit, capătul se ține cu ușurință în mână , iar oja nu își pierde fluiditatea, ca să nu mai spun că nuanțele sunt mega tari.




După ce am încercat să dau formă unghiilor cu pila și am eșuat, a trebuit să îmi tai unghiile și să le pilesc. Le-am făcut cât de cât rotunde, dar nu mai am loc să fac modele sofisticate. În prezent așa arată unghiile mele: roz. De la un timp ador rozul, mai ales nuanța baby. Modelul care se voia a fi niște carouri le-am făcut cu o ojă de la Flormar care are pensula subțire special pentru nail art. Atât rozul cât și griul sunt tot de la ei. Deși experiența mea cu prima ojă pe care am luat-o de la firma asta a fost una nu prea bună, am luat din pură curiozitate încă 3. Roz Wonderheart Bear  și gri Princess Castle. În colecția asta sunt nuanțe care aduc aminte de povești și personaje de basm. Am mai văzut din colecția asta un galben asemănător cu Pikachu, dar era prea holo pentru mine. Ojele astea au fost diferite față de galbenul pe care l-am luat, au fost mult mai ușor de folosit, mult mai fluide, nu au făcut bule și momentan nu mi-au pătat unghiile.

Să revenim acum și la cărți. Acum citesc Gândește-te la un număr de John Verdon, primită sponsorizare de la Libris. Goodreads îmi spune că o citesc de 2 săptămâni, dar nu am trecut nici de jumătate. Shame on me. Am în plan să citesc cărți istorice pentru că anul acesta am la istorie lecții foarte interesante și vreau să fiu stăpână pe subiect. ( = să mă laud profesoarei cu ce știu iar ea să îmi dea media 10 pentru că sunt un copil frumos și inteligent ☺)
Pe repeat ascult asta ♥ și pot spune că o ador până la cer și înapoi, deși dacă o asculți de zeci de ori încontinuu ți se poate părea banală. Agust D slay me ♥♥♥♥
Și pentru că nu vreau să bat câmpii cu nunta mea imaginară, o să continui ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Mă voi bucura de vacanța care mi-a mai rămas, iar când va începe școala voi da ce-i mai bun din mine pentru că ador senzația pe care o am atunci când iau note mari și vreau să îmi iasă și anul acesta medie de bursă.

Sper ca blogul acesta să nu se transforme dintr-un blog de recenzii și literatură într-unul despre BTS și unghii, but it is my blog anyway.

Mă găsiți pe: Goodreads, Facebook: Coma White, Catrina Ionescu , 2 octombrie.