marți, 19 iulie 2016

Mic dejun la Tiffany de Truman Capote - Recenzie



Sinopsis:

Cartea a cunoscut o ecranizare celebra in 1961, cu Audrey Hepburn in rolul principal. Mic dejun la Tiffany este povestea unui scriitor care isi aminteste ca a cunoscut-o in urma cu cincisprezece ani, pe cand locuia intr-un vechi apartament din New York, pe Holly Golightly. In scurt timp, scriitorul si tanara cu apucaturi stranii, pe a carei carte de vizita era scris „calatoare“, devin prieteni apropiati. Dupa cincisprezece ani, o cunostinta comuna ii arata scriitorului citeva fotografii cu un salbatic tinand in maini o figurina din lemn care semana foarte bine cu Holly.


Recenzie:

Mic dejun la Tiffany e o carte subțirică, pe care am terminat-o extrem de repede. Orele în care am citit-o au fost ca o deconectare pentru mine, deoarece cartea se citește ușor, e plăcută și nu te încarcă negativ. Înainte să citesc sinopsisul de pe spate, credeam că e o carte cu mâncare.
Mi-a plăcut stilul antrenant în care e scrisă cartea și faptul că, deși nu sunt lucruri de o importanță majoră, nu am putut să îmi stăpânesc curiozitatea legată de Holly.
Holly Golightly m-a fascinat încă de la început. E o fată interesantă, iar trecutul ei este un mister. Pe parcursul cărții, naratorul află cine este ea cu adevărat, astfel încât ne putem face o idee despre Holly abia la sfârșitul cărții, dar mie mi-ar fi plăcut să știu mai multe.
Putem afla din această carte multe lucruri despre America din secolul douăzeci, despre cum erau oameni și ce gândeau.
Pot spune că romanul nu e o lecție de viață și că nu are ceva consistent, dar m-a atras foarte mult Holly. Pentru ea merită să citești cartea. Deși pare că trăiește bine și că e sigură pe ea, Holly e imatură și nu poate să ia o decizie serioasă, cel puțin eu am avut această impresie la finalul lecturii.
Mi-ar fi plăcut ca naratorul să fie mai prezent în carte, adică să fi fost și întâmplări din viața sa și lucruri legate de el, dar așa romanul ar fi fost un cârnat, și ne-am fi îndepărtat de esențial: Holly.
Totuși, mi-a plăcut imaturitatea ei. Fata are o oarecare inocență pe care nu prea o mai găsești. Vrea să caute locul în care să se simtă acasă, să trăiască așa cum știe și să fie ea. Cine mai gândește așa în ziua de azi?
Un lucru interesant în carte este peisajul. Acțiunea se petrece în New York-ul de pe timpul războiului, lucru care m-a fascinat un pic. Mi-au plăcut plimbările personajelor prin Central Park, denumirile cartierelor și a străzilor, precum și descrierile, iar mie nu îmi plac lucrurile acesta în mod normal la o carte.
E o lectură pe care o recomand oricui, pentru că nu are nimic vulgar, e ușor de citit și îți ajunge direct la suflet. Nici nu pierzi timpul cu ea pentru că se citește ușor și destul de repede, nici nu îți creează probleme pentru că scrisul e mare și confortabil ochiului.
La final mi-ar fi plăcut mult de tot să aflu mai multe despre aceea sculptură, dar misterul este tot farmecul acestei cărți. Îți dă satisfacția că poți să îți folosești imaginația și că o să se întâmple ce vrei tu cu personajele, dar după ce termini cartea nu cred că te vei mai gândi la ea.


Punctaj:





Trailer:


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce crezi?