vineri, 29 iulie 2016

Viața ca un selfie de Cristi Lavin - Recenzie

Sinopsis:

Un roman de capă și spadă, în care un muribund se războiește cu propriile amintiri. Protagonistul e un Don Quijote mai subtil, care nu mai are nevoie de expediții militare greoaie și de comicele mori de vânt pentru ratarea sa glorioasă, totul petrecându-se mai modest, pe un pat sordid de spital, precum și pe cearceaful alb al memoriei; mă rog: aproape alb, căci crima și sinuciderea îi dau târcoale și-l fac, astfel, mai puțin imaculat

Recenzie:

Pentru început, vreau să îi mulțumesc autorului pentru cartea care mi-a dat-o pentru recenzie!

Recent mi-am găsit o nouă pasiune și am uitat de blog sau de cărți deoarece tot timpul l-am dedicat pictatului pe unghi. ☺ Revin cu o recenzie a unei cărți care pune moartea într-o altă lumină decât majoritatea.

Romanul începe cu Cristi, personajul principal, care află că mai are doar 10 zile de trăit deoarece suferă de Insomnie Familială Fatală. Acesta e internat în spital, într-un salon ce înainte de un incendiu era destinat copiilor.
Mi-a plăcut că autorul nu pune moartea într-o lumină tragică, din contră, moartea pare un eveniment inevitabil, comic, care urmează să se petreacă mai devreme sau mai târziu.
Am adorat umorul negru acestei cărți, care este exact tipul de umor și ,,voie bună". Atmosfera salonului nu era apăsătoare, sau cel puțin așa mi s-a părut mie, ci comică, pentru că autorul ne arată reacțiile oamenilor înainte de moarte.
În anumite privințe nu am putut înțelege personajul principal. Nu înțeleg de ce a preferat să zacă în spital în loc să revină la viață și să își facă ultimele zile din viață memorabile. Poate stătea pentru Miruna, fata paralizată în urma unei căzături la bungee jumping, dar omul era PE MOARTE, iar timpul petrecut cu fata ar fi fost nul în comparație cu distracția și lucrurile memorabile pe care le-ar fi putut face.
Viața ca un selfie este asemănătoare cu Oscar și tanti roz, dar nu știu în ce măsură pentru că nu am citit cartea, doar am ascultat audiobook-ul când eram mai mică.
Anumite descrieri au fost pentru mine un chin pentru că mi s-au părut plictisitoare și inutile, și nu simțeam nevoia ca boala lui Cristi să fie atât de detaliată. Totuși, din acele lucruri am aflat detalii noi și interesante pe care nu le-am știut până acum.
Finalul a fost epic, dar mai degrabă epic într-un sens comic. Nu mi-a părut rău pentru nimeni, ba chiar mi-ar fi plăcut să se fi întâmplat ceva mult mai dur. De asemenea, mi-ar fi plăcut să mai fi fost un capitol în care să se fi explicat ce s-a întâmplat cu cadavrele și cu restul personajelor.


Punctaj:


joi, 21 iulie 2016

Top 5 postări de pe blog



Am văzut de curând la statistici cele mai de succes articole ale mele. Mă bucură enorm să văd că munca și pasiunea mea sunt apreciate de voi și că numărul de afișări de pagină crește pe zi ce trece. Azi vă voi arăta postările care v-au plăcut cel mai mult!


5. Maestra de L.S Hilton - Recenzie
,,În carte sunt multe lucruri inutile. Am avut mai multă răbdare să citesc descrieri de tablouri decât să citesc scenele de sex dintre protagonistă și primul bărbat care îi pica. Sunt paralelă cu arta, nu știu să desenez sau să fac orice artistic, dar preferam descrieri de obiecte de artă decât scene sex, cărora nu le-am văzut sensul.
Eu una ador cărțile cu viețile oamenilor bogați, nu că tânjesc după bogății sau ceva, dar mi se par ceva mai interesante decât viețile oamenilor normali pentru că la oamenii din jur am acces mai oricând. Aici, însă, secvențele când mergea la dineuri sau la petrecerile bogaților mă plictiseau. Autoarea nu îmbracă acest aspect în ceva interesant, deși Judith era o tipă normală, un outsider." Continuarea recenziei AICI!
Nu mă numesc un fan al acestei cărți, dar mă bucur că am făcut recenzie la o carte care acum e populară și că ce am scris eu despre carte a fost un succes pentru 2 octombrie.


4. Lucruri pe care le aud când citesc
Articolul îl găsiți AICI! Am scris postarea asta undeva prin mai. Cum majoritatea timpului îl petrec la școală, acolo apuc să citesc de cele mai multe ori. Cum colegii mei nu prea citesc, sunt enervanți uneori și pun întrebări stupide.

3. Rockstar de Cristina Nemerovschi - Recenzie
,,Comparând vedetele din carte cu vedetele din realitate, am observat că sunt diferite în anumite privințe. Storm, Lola și Johnny cântau ce voiau și puneau suflet în ce făceau, nu urmăreau faima sau banii. Starurile de azi exact asta urmăresc: faimă și bani, iar ceea ce produc devine comercial, pentru că asta vrea lumea. Desigur că mai sunt artiști care sunt autentici și nu se maimuțăresc sau se sparg în figuri de dragul fanilor sau al banului.
Sunt sigură că atunci când o să vină în viața mea momente grele în care sufăr o să recitesc Rockstar sau orice scris de Cristina, cum fac atunci când simt că mi-am pierdut calea." Continuarea AICI!
Fix acum o lună am postat această recenzie pe blogul meu. Cartea am citit-o destul de greu datorită școlii, era perioada de final de an și îmi trebuiau note. Romanul Cristinei l-am luat de la Bookfest 2016 cu autograf. Cărțile pe care le-am luat de la acest târg îmi voi aminti mereu de vară și de clipe frumoase.

2. Flori în Păr de Iullia Ioniță - Recenzie
,,Cred că autoarea a fost inspirată de muzica celor de la The Pretty Reckless pentru că piesele lor se potrivesc perfect ca muzică de fundal pentru Flori în Păr. Amy e un fel de Taylor Momsen. Un copil bun care s-a răzvrătit, nu mai că în cazul lui Amy  am înțeles mai bine de ce pentru că mi-a fost foarte ușor să intru în pielea ei și să îi înțeleg sentimentele și frustrările, deși uneori păreau exagerate." Continuarea recenziei AICI!
Mă bucur să văd că recenzia unei cărți care se numără printre favoritele mele v-a plăcut. Sunt nerăbdătoare ca Iullia să lanseze un roman nou. Flori în Păr e o carte care m-a surprins în mod plăcut și care merită citită și înțeleasă.

1. Neamul Corbilor: Copiii întunericului și Blestemul zorilor de Lavinia Călina - Recenzie
,,Țin minte că volumul întâi a fost a doua carte pe care am citit-o de la Lavinia, dacă nu mă înșel Copiii Întunericului este a doua carte a ei. Mi-a creat un fel de obsesie. Nu eram obișnuită cu romane în care acțiunea se petrece în România și nu mă așteptam că cineva și-a putut imagina că la noi în țară se poate întâmpla ceva de domeniul fantasticului. Cel mai mi-a plăcut starea de confort pe care mi-o dădea lectura romanului. Simțeam că am pătruns într-o lume magică, dar că în același timp sunt acasă, într-o lume care nu îmi e străină total.
Preferata mea este Nicol. Roxana mi s-a părut prea lame, dar era o figură simpatică în peisaj. Nicol e pusă pe acțiune, e dură și e în stare să facă orice pentru persoanele la care ține. Mi-a amintit  de Diane, din Ultimul Avanpost și, după ce am citit Zona Zero, pot spune că aduce un pic a Elena." Continuarea recenziei AICI!
Deși recenzia aceasta este destul de recentă și nu mă așteptam să fie pe locul I, mă bucur mult că o postare pe care am scris-o cu mult drag le-a plăcut urmăritorilor mei.

În concluzie, am observat că postările de top sunt din mai, iunie și iulie, lunile când am fost mai activă cu blogul și în care am citit mai mult. Sper ca următoarele mele articole să ajungă în top la statistici și să îmi crească numărul urmăritorilor. Nu mă așteptam să ajung aici și le mulțumesc tuturor celor care mă urmăresc pentru asta! You are the best!! ♥


miercuri, 20 iulie 2016

10 (sau pe acolo) dorințe nebune ce merită experimentate (leapșa)



Tag-ul acesta l-am găsit pe Literatura pe tocuri. Citind articolul, m-am gândit la ce lucruri aș vrea eu să fac, acest lucru dându-mi bătăi de cap. Știu că majoritatea lucrurilor pe care le voi spune aici sunt imposibile și nu au cum să se întâmple în această viață, dar îmi place să visez, totuși sunt sigură că unele lucruri țin cont de mine dacă se vor întâmpla sau nu. Ordinea e aleatorie. Nu știu cât de nebune sunt aceste dorințe...


1. Să fiu o scriitoare faimoasă, iar cărțile mele să fie ecranizate la Hollywood.
Să fiu scriitoare e cel mai mare vis al meu, dar să am film la Hollywood știu că e un lucru improbabil. Mi-ar plăcea să merg la premieră la filmul meu, lumea să îmi ceară autografe pe stradă, să am milioane de fani și să reușesc să schimb ceva prin ceea ce fac. Mi-ar plăcea să fiu genul acela de scriitoare elegantă, mereu îmbrăcată în negru și aranjată perfect, plină de Glamour și strălucire și, de ce nu, super bogată și cunoscută. Dacă viața mea ajunge așa, o să îmi scriu autobiografia intitulată The Psycho Writer sau ceva de genul.

2. Să iau autograf de la Bret Easton Ellis.
Deși am citit doar American Psycho, Ellis e autorul meu preferat. Îmi doresc foarte mult să îl întâlnesc și să îmi dea autograf.

3. Suga de la BTS să mă scoată la întâlnire. ♥♥♥
Pot spune că nu sunt prea mândră că ascult acest gen muzical, dar ador k pop-ul. Știu că această dorință nu o să se îndeplinească niciodată, pentru că ne despart multe lucruri, cum ar fi continentul, cultura, rasa, etc. Totuși, dacă l-aș întâlni, l-aș pune să îmi cânte melodia Rap God a lui Eminem.

4. Să merg în Coreea de sud.
Vreau acest lucru pentru concerte. Dacă aș vizita Coreea aș merge la mai toate concertele, chiar și la trupe care nu prea îmi plac, doar de fun.

5. Să le întâlnesc pe cântărețele mele preferate.
Melanie Martinez, Charli XCX, Lorde, CL, Lzzy Hale de la Halestorm, Avril Lavigne, Brooke Candy, Lana Del Rey, Marina and the Diamonds, Porcelain Black, HyunA, Emilie Autumn, Halsey. Sper că nu am uitat pe nimeni. Pe fetele astea le ador. Sunt o mare fană a genului Alternative (deși nu toate din listă cântă acest gen) și sper ca măcar pe unele dintre ele să le întâlnesc în această viață.

6. Să am o cameră specială care să servească drept bibliotecă.
Am o groază de cărți care nu prea mai au loc și se vor aduna pe parcursul timpului. Mi-aș dori o cameră specială pentru cărți și studiu, decorată de mine cum îmi place.

7. Să îmi fac operații estetice.
Nu o să îmi fac botul de șapte tone, dar anumite lucruri mi-ar plăcea să fie modificate la fața mea și oricum vreau să îmi fac mai multe când voi fi bătrână și hidoasă.

8. Să intru într-o societate secretă și să aflu secrete mondiale.
E foarte imposibil acest lucru, dar asta e fantezia mea de 3 ani și planul meu de viitor. Chiar dacă ajung sus, odată ce fac un pas greșit o să mi se ia gâtul ca acele secrete să fie la adăpost. Vreau acest lucru pentru că sunt curioasă dacă anumite teorii sunt reale sau nu. Cum e teoria despre regina Angliei în care se spune că e reptilian. Mi-ar plăcea să știu acest lucru.

9. Să vizitez Japonia.
Cunosc o anumită persoană cu care mi-ar plăcea să merg în această țară. Știu că pare că sunt otaku obsedat, dar e un vis de al meu să merg în Japonia, să merg în mall-uri japoneze și să vin acasă cu geamantane întregi pline cu manga. Anime Plaza e primul obiectiv de pe lista mea în cazul în care o să merg în această țară. Și concertele. Nu prea îmi pasă cine ar cânta.

10. Să văd cadavrele dintr-o morgă.
De preferat alea împuțite și desfigurate. Site-ul best gore a scos tot ce e mai rău din mine. :)))

11. Să-mi fac părul gri.
Cu toate că îmi ador culoarea naturală și nici nu sunt sigură că mi-ar sta bine. Tot voi avea părul gri mai devreme sau mai târziu.

12. Să fiu nail artist.
Deși nu prea îmi place să fac lucruri considerate feminine, ador să îmi fac unghiile. Am descoperit această pasiune de curând și iau această slujbă în considerare pentru viitor. Mi-ar plăcea să fac acest lucru. Numai că detest unghiile false...


Sincer, nu știu cât de penibil este acest articol, dar am răspuns cât de sincer am putut. Unele dintre ele nu mi se par deloc nebune, ci perfect normale. Nu știu cui să îi dau tag-ul mai departe, nu îmi trece nimic prin cap. Sunt curioasă ce dorințe nebune vă trec vouă prin cap. Simțiți-vă liberi să îmi lăsați comentarii.

 

marți, 19 iulie 2016

Mic dejun la Tiffany de Truman Capote - Recenzie



Sinopsis:

Cartea a cunoscut o ecranizare celebra in 1961, cu Audrey Hepburn in rolul principal. Mic dejun la Tiffany este povestea unui scriitor care isi aminteste ca a cunoscut-o in urma cu cincisprezece ani, pe cand locuia intr-un vechi apartament din New York, pe Holly Golightly. In scurt timp, scriitorul si tanara cu apucaturi stranii, pe a carei carte de vizita era scris „calatoare“, devin prieteni apropiati. Dupa cincisprezece ani, o cunostinta comuna ii arata scriitorului citeva fotografii cu un salbatic tinand in maini o figurina din lemn care semana foarte bine cu Holly.


Recenzie:

Mic dejun la Tiffany e o carte subțirică, pe care am terminat-o extrem de repede. Orele în care am citit-o au fost ca o deconectare pentru mine, deoarece cartea se citește ușor, e plăcută și nu te încarcă negativ. Înainte să citesc sinopsisul de pe spate, credeam că e o carte cu mâncare.
Mi-a plăcut stilul antrenant în care e scrisă cartea și faptul că, deși nu sunt lucruri de o importanță majoră, nu am putut să îmi stăpânesc curiozitatea legată de Holly.
Holly Golightly m-a fascinat încă de la început. E o fată interesantă, iar trecutul ei este un mister. Pe parcursul cărții, naratorul află cine este ea cu adevărat, astfel încât ne putem face o idee despre Holly abia la sfârșitul cărții, dar mie mi-ar fi plăcut să știu mai multe.
Putem afla din această carte multe lucruri despre America din secolul douăzeci, despre cum erau oameni și ce gândeau.
Pot spune că romanul nu e o lecție de viață și că nu are ceva consistent, dar m-a atras foarte mult Holly. Pentru ea merită să citești cartea. Deși pare că trăiește bine și că e sigură pe ea, Holly e imatură și nu poate să ia o decizie serioasă, cel puțin eu am avut această impresie la finalul lecturii.
Mi-ar fi plăcut ca naratorul să fie mai prezent în carte, adică să fi fost și întâmplări din viața sa și lucruri legate de el, dar așa romanul ar fi fost un cârnat, și ne-am fi îndepărtat de esențial: Holly.
Totuși, mi-a plăcut imaturitatea ei. Fata are o oarecare inocență pe care nu prea o mai găsești. Vrea să caute locul în care să se simtă acasă, să trăiască așa cum știe și să fie ea. Cine mai gândește așa în ziua de azi?
Un lucru interesant în carte este peisajul. Acțiunea se petrece în New York-ul de pe timpul războiului, lucru care m-a fascinat un pic. Mi-au plăcut plimbările personajelor prin Central Park, denumirile cartierelor și a străzilor, precum și descrierile, iar mie nu îmi plac lucrurile acesta în mod normal la o carte.
E o lectură pe care o recomand oricui, pentru că nu are nimic vulgar, e ușor de citit și îți ajunge direct la suflet. Nici nu pierzi timpul cu ea pentru că se citește ușor și destul de repede, nici nu îți creează probleme pentru că scrisul e mare și confortabil ochiului.
La final mi-ar fi plăcut mult de tot să aflu mai multe despre aceea sculptură, dar misterul este tot farmecul acestei cărți. Îți dă satisfacția că poți să îți folosești imaginația și că o să se întâmple ce vrei tu cu personajele, dar după ce termini cartea nu cred că te vei mai gândi la ea.


Punctaj:





Trailer:


luni, 18 iulie 2016

Teroristul Necunoscut de Richard Flanagan - Recenzie



Sinopsis:

Teroristul necunoscut (2006) are in centru un personaj feminin, Papusa, dansatoare intr-un club de noapte, care se intalneste pentru o noapte cu un barbat frumos si misterios, Tariq. A doua zi, dupa ce acesta disparuse, fata urmareste la stiri imaginea ei si a lui Tariq dati in urmarire generala, pentru ca el este acuzat de un atentat terorist.
Tragedia personala, ironia si absurdul situatiilor se suprapun peste imaginea extrem de plastica, dar si aspra a lumii in care traim, iar accidentul istoriei si destinul fiecaruia se pot intalni intr-o farsa dramatica.


Recenzie:

Când  am luat  cartea de la Bookfest 2016, mă așteptam la un thriller cu teroriști, crime, organizații federale și lucruri legate de islamism.  Cartea, deși publicată pentru prima dată în 2006, este de actualitate chiar și în ziua de azi, mai ales cu tot ce se întâmplă anul acesta cu teroriști.
Personajul central este Păpușa, pe numele său real Gina Davies. Aceasta duce o viață de mizerie, își câștigă existența din dans erotic, nu are familie și, înafară de prietena ei, Wilder, nu are pe nimeni apropiat. La început mi-a fost silă de Păpușa, cu greu îi puteam înțelege stilul de viață, dar portretul său se conturează pe parcursul lecturii, abia la sfârșitul cărții o putem cunoaște pe Gina, aflând motivele pentru care viața ei este așa.
Teroristul Necunoscut nu este un roman thriller, sau o bâlbâială inutilă despre islamism. Este o poveste despre răutatea oamenilor, poveștile fabricate de media, prostia colectivă și judecata pe care o facem, având doar informațiile care ne sunt băgate pe gât de jurnaliști. Pot spune pe bună dreptate că este o lecție de viață care îți deschide ochii cu privire la personajele create de media.
Într-o seară în care se desfășura un eveniment, Gina îl întâlnește pe Tariq. Acesta o duce la el acasă, unde îi vorbește foarte mult despre pixeli și programe de calculator. A doua zi, Tariq dispare, dar îi lasă un mesaj Ginei scris pe o foaie. Ceva mai târziu, la televizor se difuzează o imagine în care apar Păpușa și Tariq, dați în urmărire generală pentru terorism. Din această clipa, oamenii din mass media încep să-i creeze Ginei imaginea de teroristă.
Pe parcursul cărții sunt multe situații ce par că sunt de umplutură, deși mie mi s-au părut a fi situații din viața reală care sunt ignorate de marea majoritate a oamenilor.
Lăsând la o parte terorismul, cartea ne vorbește despre imaginea pe care media i-o face unei persoane. Lucru valabil atât în cazul vedetelor, cât și a unui grup social, a politicienilor, a unei organizații, etc. Când Richard Cody făcea emisiunile acelea despre Gina, în care majoritatea materialului pe care îl deținea consta în minciună, m-am gândit la vedetele cărora presa le construiește o imagine frumoasă, sau din contră, o imagine negativă. 
Romanul te pune pe gânduri cu privire la actele de terorism din ziua de azi. Lucrurile ar putea fi ceva mai simple, dacă media nu ar mai băga frica în populație degeaba. După mine, ISIS e doar o invenție a Ocultei Mondiale cu scopul de a manipula masele.
Cu toate acestea nu este un roman de 5/5. Unele descrieri mi s-au părut inutile, am observat câteva greșeli de scriere nu prea OK, iar sfârșitul a fost foarte aiurea, deși reprezintă foarte bine realitatea, pentru că nu prea avem scăpare din jocul acesta idiot în care am intrat de bună voie. Punctajul ar fi de 3,5.



Punctaj:



miercuri, 13 iulie 2016

Bookblogger Tag

Pentru că.... de ce nu??


1. Top trei lucruri pe care nu le suporți la o carte?  Deși urmăresc cu interes emisiuni ca Iubire Interzisă, urăsc din tot sufletul cărțile siropoase. Urăsc cărțile scrise de indivizi cu scopul de a se văita ( gen Am supraviețuit lagărului morții ). Și pot spune că nu îmi plac absolut deloc cărțile istorice în care sunt folosite prea multe adjective, iar faptele istorice sunt ușor modelate în scop propagandistic. La fizicul cărții nu îmi plac coperțile prea simple și cele care mi se par urâte, și urăsc ca pe copertă să fie lipit prețul, sau să fie urme de orice fel.


2. Descrie locul tău perfect pentru citit.  Locul meu preferat de citit este Grădina Botanică. De cele mai multe ori citesc oriunde este cât de cât liniște sau unde zgomotul este suportabil.



3. Trei confesiuni legate de cărți.  Ador cărțile gore, cu mult sânge și scene de sex anormale. Iubesc personajele duse cu capul, care se droghează și care reprezintă tot ce nu e bine la societate. Cumpăr foarte multe cărți pe care nu apuc să le citesc. Nu împrumut cărți la nimeni, de asemenea nici nu împrumut cărți de la alții. Îmi place ca ce citesc să am în bibliotecă.

4. Când a fost ultima dată când ai plâns în cursul lecturării unei cărți?  Nu prea plâng la cărți, doar mă întristez foarte mult.

5. Câte cărți se află în acest moment pe noptiera ta? Nu țin cărțile pe noptieră, dar pot spune că acum citesc Teroristul Necunoscut de Richard Flanagan. Aș vrea ca după să încerc din nou să citesc Divergent.6. Care este gustarea ta preferată în timp ce citești?  Marinată de câine cu sos de soia. Glumesc.   Când citesc prefer să nu mănânc ca să nu murdăresc cartea.  Zilele trecute când am citit am mâncat fulgi de porumb.




 7. Numește trei cărți pe care le-ai recomanda tuturor.  American Psycho de Bret Easton Ellis ( recenzia AICI ), pentru că Ellis este un Dumnezeu când vine vorba de literatură. Hitler așa cum l-am cunoscut de Heinrich Hoffman, pentru că autorul îl prezintă pe Führer într-un mod diferit față de celelalte cărți de istorie. Vicky, nu Victoria de Cristina Nemerovschi ( recenzia AICI ), pentru că mi-a deschis ochii în ceea ce privește viața și libertatea.



8. Arată-ne o poză cu raftul tău favorit din biblioteca ta.  Nu am, pentru că biblioteca mea e foarte înghesuită.

9. Scrie în trei cuvinte ce înseamnă cărțile pentru tine.  Libertate. Înțelepciune. Cunoaștere.
10. Care este cel mai mare secret de cititor al tău?  Faptul că am dat banii pe o carte pișecioasă din colecția aia de la editura Alma. De asemenea, pot spune că faptul că am citit primul volum din Fifty Shades este o rușine pentru mine.

duminică, 3 iulie 2016

Neamul Corbilor: Copiii întunericului și Blestemul zorilor de Lavinia Călina - Recenzie



Sinopsis:
“Tu cât de mult te poți ascunde de magie?”

Copiii Întunericului
Roxana și Nicol, două adolescente cu personalități aparent diferite, devin cele mai bune prietene după o noapte în care viața li se va schimba complet. Împărtășind același secret, ele vor încerca timp de mai mulți ani să ducă împreună o existență cât mai banală, cotidiană, pentru a se ascunde de cei care le doresc, probabil, moartea.
Dar chiar secretul nu este ceea ce pare. Devenite pioni în mijlocul unei confruntări seculare între cele mai puternice neamuri de vrăjitori, cele două tinere au de ales între a fugi mereu sau a-și înfrunta adversarii. Întunericul este însă foarte aproape, mult prea aproape…

Blestemul Zorilor:Despărțite de încrâncenata luptă a magiei, luptă la care nu și-au dorit să ia parte, reîntâlnirea dintre Nicol și Roxana nu este cea așteptată. Ambele tinere fete intră în mrejele fără scăpare ale propriilor Neamuri, adâncindu-se treptat în fapte care le determină, aparent, să își piardă identitatea. Iar viziunea cea mai întunecată, acea viziune o morții și a crimei de neînchipuit, pare să prindă contur din ce în ce mai puternic. Un contur negru… al destinului neînduplecat.

Magie și acțiune, răsturnări de situație, intrigi țesute de veacuri, iubiri blestemate; un creuzet al coșmarurilor devenite realitate, în care moartea pândește din colțul oricărei străzi, în ochii oricărui trecător și chiar din adâncul propriului suflet. Lupta abia a început, iar Neamul Corbilor este mai decis ca niciodată să fie cel care va câștiga supremația asupra întregii lumi.


 Recenzie:

Când am citit primul volum, acum doi ani, nu aveam blogul. Cum azi am terminat de citit Blestemul Zorilor, o să fac recenzie la ambele. I will try my best.


Țin minte că volumul întâi a fost a doua carte pe care am citit-o de la Lavinia, dacă nu mă înșel Copiii Întunericului este a doua carte a ei. Mi-a creat un fel de obsesie. Nu eram obișnuită cu romane în care acțiunea se petrece în România și nu mă așteptam că cineva și-a putut imagina că la noi în țară se poate întâmpla ceva de domeniul fantasticului. Cel mai mi-a plăcut starea de confort pe care mi-o dădea lectura romanului. Simțeam că am pătruns într-o lume magică, dar că în același timp sunt acasă, într-o lume care nu îmi e străină total.
Preferata mea este Nicol. Roxana mi s-a părut prea lame, dar era o figură simpatică în peisaj. Nicol e pusă pe acțiune, e dură și e în stare să facă orice pentru persoanele la care ține. Mi-a amintit  de Diane, din Ultimul Avanpost și, după ce am citit Zona Zero, pot spune că aduce un pic a Elena. Personajele Laviniei sunt badass și foarte mișto.



Dar o să povestesc mai mult despre al doilea volum, pentru că abia l-am terminat de citit și îmi e proaspăt în memorie.
Blestemul Zorilor reia acțiunea de unde a rămas în volumul precedent. Nicol și Roxana sunt despărțite, dar soarta face în așa fel încât cele două să se reîntâlnească într-un mod memorabil, atât pentru ele, cât și pentru cititor.
Am observat că la început ceva era diferit la Nicol, era docilă, voia să îi demonstreze lui Radu că e în stare să conducă Neamul Corbilor împreună cu el și își dorea să obțină mai multă putere cu orice preț.
Roxi era destul de diferită față de prietena ei. Voia doar ca ea și iubitul ei, Liviu, să fie bine. Își dorea înțelegere, nu lupta pentru supremația unui Neam. După ce o anumită acțiune de a ei o scoate din pepeni pe Nicol, Roxana ajunge să sufere și să simtă repulsie față de prietena ei. Mi-a plăcut că în situații limită, aflăm că Roxana nu e un personaj slab, din contră, aflăm că e o fată puternică, gata să dea tot ce e mai bun din ea și să se mențină tare. Bine, poate că nu e chiar ca Nicol la capitolul acesta, dar în primul volum Roxi mi s-a părut nătăfleață și foarte sensibilă. Situația din volumul doi mi-a demonstrat contrariul.


Pot spune că mi-au plăcut Corbii mai mult decât ceilalți încă de la început. Acum sunt o fană a Lupilor. Ce au făcut cei din Neamul Corbilor mi s-a părut mârșav, total fără rost și destul de imbecil. Cum toți sunt același lucru, până la urmă, mi-ar plăcea ca în volumul al treilea să facă pace.
Un personaj care mi-a plăcut mult, pentru că e interesant și misterios, este Camelia. Cred că va avea un rol foarte important în volumul al treilea. Din perspectiva lui Nicol, Camelia e un om ieftin, egoist, care îi manipulează pe ceilalți datorită intereselor sale. Atunci când Nicol a întâlnit-o, am simțit o ură profundă față de acest personaj, dar când se schimbă perspectiva și Roxi se întâlnește cu Camelia, aflăm că interesul ei nu e atât de egoist cum am crezut și că aceasta a procedat cum trebuia.


Sfârșitul m-a lăsat rece. Fiind o carte scrisă de Lavinia, mă așteptam la o răsturnare de situație și la niște lucruri care să mă atingă, dar nu credeam că va fi chiar atât de rău. În ultimele două capitole, personajele sunt fericite, toată lumea se simte bine, Roxi și Nicol au speranța că lucrurile se vor întâmpla așa cum au plănuit și cititorul are senzația aceea că totul se va sfârși cu bine. Dar nu. Lucrurile ajung cu susul în jos, dându-i cititorului palpitații și stări pe care să le țină minte toată viața.
Per total, ce mi-a plăcut cel mai mult Neamul Corbilor este starea aceea de munte, o stare pe care o am atunci când merg la munte și respir aer curat și îmi oxigenez creierul, pentru că aerul de la mine din oraș e un cancer. Abia aștept volumul final, dar până atunci, trebuie să îi urez Roxanei multă baftă, iar Laviniei spor la scris!


Punctajul ambelor cărți este de: