marți, 21 iunie 2016

Rockstar de Cristina Nemerovschi - Recenzie


Sinopsis:

Storm are 21 de ani și este solistul unei trupe rock în plină ascensiune. E rebel, adorat de fani, charismatic, invidiat, dar o traumă din trecut îl face să nu se poată bucura pe deplin de viața care, privită din afară, pare perfectă. Când hotărăște, după un concert și un after party dezlănțuit, să plece în căutarea Lolei – The Punk Rock Goddess, idolul său –, speră ca ea să-l ajute să-și regăsească drumul. Dar călătoria alături de Lola se va transforma în ceva neașteptat, care îl face să înțeleagă tot mai multe despre muzică, fani, idoli, moarte, pierderi și mai ales despre lupta cu demonii tăi. Pentru că, la final, „tot ce contează e să rămâi în viață“.

Recenzie:

Cartea mi-a plăcut foarte mult, dar consider că încă nu sunt suficient de trecută prin viață ca să o înțeleg așa cum trebuie. Cu toate astea, mi-a amintit de anumite perioade din viața mea, unele mai ciudate ca altele.
Teoria Cristinei cu privire la fani și idolii lor mi se pare interesantă, dar cred că în ziua de azi lucrurile stau un pic altfel pentru că idolii generației mele nu mai sunt oameni mișto de la care ai ce învăța, ci vedete prefabricate. Probabil că acum vedetele nu mai sunt oameni ca Lola, dar dacă ști unde să cauți, găsești și persoane ca ea în lumea starurilor.
În Rockstar am avut senzația că autoarea nu a pus accentul pe extremism, droguri sau sex, ci pe feeling-ul pe care îl ai după ce pierzi pe cineva drag. Anumite lucruri nu le-am înțeles pe deplin pentru că, așa cum am mai zis, nu am trecut prea mult prin viață ca să o înțeleg.
Într-un fel, ceva din acest roman m-a făcut să mă simt un pic aiurea, știind că de la Marilyn Manson sau Lzzy Hale am ajuns să idolatrizez formații k-pop comerciale. Rockstar m-a făcut să ascult din nou metal, genul pe care îl adoram acum ceva timp.
Cum a spus și Cristina, Rockstar e un fel de continuare a romanului Păpușile, în legătură cu ce ar fi făcut Dora la câțiva ani după moartea Lunei. Ambele cărți au reușit să mă întristeze și să mă facă să mă gândesc la ce aș face eu dacă ar muri cineva la care țin. Probabil că după ce aș fi tristă o perioadă aș trece peste și m-aș bucura că eu încă trăiesc.
Comparând vedetele din carte cu vedetele din realitate, am observat că sunt diferite în anumite privințe. Storm, Lola și Johnny cântau ce voiau și puneau suflet în ce făceau, nu urmăreau faima sau banii. Starurile de azi exact asta urmăresc: faimă și bani, iar ceea ce produc devine comercial, pentru că asta vrea lumea. Desigur că mai sunt artiști care sunt autentici și nu se maimuțăresc sau se sparg în figuri de dragul fanilor sau al banului.
Sunt sigură că atunci când o să vină în viața mea momente grele în care sufăr o să recitesc Rockstar sau orice scris de Cristina, cum fac atunci când simt că mi-am pierdut calea.
Romanul acesta m-a ajutat să îmi regăsesc drumul. După ce l-am terminat de citit, am simțit nevoia să fac anumite schimbări în viața mea și să revin la lucrurile care îmi plac și să  apreciez mai mult ceea ce creez.
Recomand Rockstar și persoanelor cărora nu le place stilul Cristinei, deoarece această carte nu e ca celelalte și lucrurile pe care le consideră vulgare sunt aproape inexistente.

Punctaj:



2 comentarii:

Tu ce crezi?