luni, 25 aprilie 2016

Patiseria de Constantin Stoiciu - Recenzie


Sinopsis:

Vara torida in capitala uneia dintre fostele tari socialiste. O serie de asasinate sordide tulbura spiritele, cu atat mai mult cu cat victimele sunt femei si barbati care cersesc in cartierul reprezentativ al bogatilor, cu speranta unei vieti mai bune. Din ratiuni politice - a zdruncina increderea populatiei in noua lume ar fi sinucigas - ancheta oficiala intarzie sa dea rezultate. Ancheta desfasurata in paralel de un fost politist obligat sa iasa la pensie aduce in prim plan Patiseria, locul de intalnire privilegiat al locuitorilor Cartierului: politicieni, oameni de afaceri, celebritati locale si straine - noii stapani ai tarii. Un roman parabola despre realitatile fostelor tari socialiste; cu personaje truculente si idei clare, prinse in angrenajul unri intrigi politiste. Si un anchetator al carui singur defect este slabiciunea pentru dulciuri.


Recenzie:

Cartea are doar 110 pagini, dar eu am citit-o destul de greu, cam în două săptămâni. Citeam pe zi cam două pagini, mă plictisea și nu prea aveam răbdare de ea.
Cartea ca roman polițist e plictisitoare. Nu te face să îți dorești să continui lectura, suspansul se pierde pe parcurs, nu îți provoacă imaginația și nu te determină să fii curios.
Deși se vrea a fi roman polițist, acțiunea se concentrează asupra politicii de după revoluție. Acțiunea se petrece într-o fostă țară comunistă - probabil România - care a ajuns la fund datorită hoților, străinilor, însetaților de avere și a politicienilor corupți. Apreciez romanul pentru că reliefează foarte bine situația României de după revoluție. Starea actuală a țării se regăsește în multe pasaje din carte, de la simple descrieri până la discursul președintelui.
Încă de la bun început aveam impresia că știu cum se va termina. Cum romanul scoate în evidență foarte bine contrastul dintre cei săraci și cei bogați, credeam că răspunsul la întrebarea Cine e criminalul? e foarte ușor de găsit, dar capitolul final mi-a demonstrat că nu e așa.
Nu prea mi-a plăcut stilul în care e scrisă. Se vede că romanul a fost scris de o persoană în vârstă, datorită cuvintelor grele pe care le întâlnim pe parcursul lecturii.
Nu recomand cartea celor care vor să citească un roman polițist. Patiseria le-o recomand celor care vor să citească o carte despre situația actuală a României și a fostelor țări comuniste, în general.



Punctaj:



sâmbătă, 23 aprilie 2016

Becks merge la școală de Cristina Boncea - Recenzie




Sinopsis:

După ce au fost subiect de studiu pentru boala Octopussy descoperită de unchiul lor, gemenele Becks și Hyena sunt obligate să se despartă. De data aceasta, Becks pleacă la liceu în Anglia. Pentru ea, școala însă nu va fi decât un pretext pentru a experimenta cât mai mult – de la sex dezinhibat, până la dragoste și prietenie – totul departe de casă, de Hyena și de mediul familiei sale… ciudate. Detestată de cercul noilor colege, acceptată așa cum este, în cele din urmă, dar și îndrăgostită de tânăra Natty, Becks încearcă să afle răspunsuri clare la întrebările aparent inexplicabile care au condus-o până în acest moment al vieții sale. Ce are de făcut? Ce înseamnă normal și ce nu? Care sunt limitele? Care este adevărul? Poate fi oare el aflat? Și cu ce riscuri?

“După ce a stârnit controverse aprinse cu debutul ei, Octopussy, Cristina Boncea nu s-a mulțumit doar să stea pe margine și să privească, ci a dus povestea mai departe, în stilul ei deja bine conturat, fără compromisuri: Becks merge la școală este și mai îndrăzneață, și mai șocantă pentru ipocriți, cu umor și mesaj pe care va trebuie să le descoperiți cu fiecare pagină. În romanele Cristinei nu găsești nimic din ce e superficial, ușor, la îndemână pentru toată lumea, ci dimpotrivă – găsești excepțiile, renegații, pe cei diferiți, neîncadrați în tipare. Sunt despre libertate, până la urmă. Libertatea pe care nu o vei găsi niciodată ascultând de ceilalți. Nu sunt doar cărți pentru adolescenți, sunt pentru oricine crede că literatura trebuie să-ți spună adevăruri, nu să te consoleze cu minciuni confortabile.”(Cristina Nemerovschi)


Recenzie:

Mai întâi, trebuie să îi mulțumesc autoarei pentru exemplarul oferit pentru recenzie. ♥♥♥ Recenzia primului volum AICI.
M-am bucurat mult când am aflat că Octopussy continuă. Mi-a plăcut primul volum și nu mă lămurisem despre anumite detalii. Becks merge la școală m-a făcut să înțeleg mai bine situația gemenelor și să nu mai consider bolnave lucrurile pe care eu nu le-aș face.  Cărțile Cristinei Boncea sunt despre acceptarea de sine, până la urmă, dar nu mulți înțeleg mesajul pentru că nu pot vedea dincolo de sexualitatea extremă din carte.
Acest volum mi-a plăcut mai mult decât primul. Sentimentele personajelor sunt mai mult scoase în evidență, ceea ce le face pe gemene să pară reale, nu personaje de carton ca în primul volum.  Mă bucur că autoarea a ținut cont de acest detaliu.
Acțiunea cărții se concentrează pe Becks, care merge să studieze un an la o școală în Anglia, în timp ce Hyena merge la un liceu normal din București. Părinții lor nu apar prea des în carte, ceea ce e bine, nu prea îmi place de Candie sau de Gary.
Romanul mi-a plăcut încă de la început, când am dat de un citat din Sensitive Pornograph: If gay isn't your thing, close your eyes. Mie îmi plac mult genul acesta de ,,desene", deși probabil nu ar trebui. 
Becks merge la școală e ușor de citit, dar destul de greu de înțeles, pentru că se referă la multe lucruri care nu sunt la îndemâna oricui. Cartea nu are descrieri neinteresante sau inutile, nu e trasă de păr și nici umplută cu nimicuri cum sunt multe alte cărți.
Mi s-a părut interesant modul de gândire al lui Becks, dorința ei de a fi mai mult decât un personaj dintr-o carte, deși e un personaj dintr-o carte. Aceasta își dorește să îl înfrunte pe unchiul ei, Philip, și să îl convingă că ea din realitate este diferită față de Becks din cartea Octopussy. Hyena, în schimb, citește cartea și i se pare că personalitățile lor se potrivesc cu cele din cartea scrisă de Philip.
Pe parcursul cărții se dau mai multe detalii despre boala Octopussy. Eu cred că boala poate exista în realitate. În carte, Candie și-a omorât fostul soț pentru a fi cu un om bogat, lucru care în lumea reală se întâmplă destul de des. Octopussy e o boală modernă, iar cei bolnavi ar face orice pentru a-și îndeplini dorințele.
Finalul este imprevizibil și destul de tragic, dar nu ai aceeași reacție ca la un final tragic obișnuit. Pe mine, finalul m-a pus pe gânduri în loc să mă întristeze. Abia aștept să citesc finalul trilogiei pentru că mor de curiozitate!



Citate:

“E greu să stai în altă parte, ok? Nu contează de unde vii sau unde te duci. Niciodată să nu ai așteptări extraordinare, niciodată să nu-ți imaginezi totul în detaliu. Imaginația e un lucru foarte înșelător. Nicăieri nu e un rai pe pământ. Dar cu siguranță există un loc în care te simți ca acasă. Peste tot e greu să te acomodezi. Chiar dacă știi deja limba, există multe alte lucruri. Magazinele de la colțul străzii, vecinii, obiceiurile. Orice comunitate e diferită. Trebuie să te adaptezi, iar dacă într-adevăr aparții acelui loc chiar reușești și îți e la-ndemână. Dar tot trebuie să ai anumite elemente care te fac să te simți în siguranță într-un loc străin, în care îți vei petrece o perioadă mai lungă de timp. Nu e ca și cum mergi la un hotel și stai câteva zile. Acolo nu trebuie să te acomodezi cu nimic.”  
“Nu mai vrea să-și trăiască viața în acest fel, iar apoi să aibă o revelație la fel de dureroasă precum cea cauzată de Octopussy. Nu mai vrea să fie bolnavă, afectată în mod inconștient de toate lucrurile pe care refuză să le vadă, la care refuză să se gândească.”  
 “Speră din toată inima să fi luat o decizie bună, să reușească să facă tot ce și-a propus. Sau să-i facă pe toți pe care și i-a propus. Pe toate, mai exact.”  

Punctaj:

joi, 14 aprilie 2016

Serial Killers Book Tag

Deoarece am o bangtan- obsesie care nu prea mă lasă să fac nimic și un chef de viață cu mult sub medie, am neglijat blogul și activitățile pe care le făceam în mod regulat. Am reînceput să citesc chestii interesante pe placul meu, și mi-a venit o idee despre un book tag ceva mai special.

1. Dr. Harold Fredrick Shipman: Numește o carte de la care te așteptai la cu totul altceva.

Aripi Smulse de Corina Savu. Credeam că e extrem de siropoasă, dar s-a dovedit un thriller bun.

2. John Wayne Gacy: O carte care are mulți fani, dar care nu te-a impresionat
Acum pot numi cartea Divergent de Veronica Roth. Am ambele volume, am încercat să îl citesc pe primul, dar nu am putut citi mai mult de 100 de pagini. Am văzut și primul film, deși nu mi-a plăcut. Pe mine acțiunea cărții nu m-a prins.

3. Ted Bundy: O carte care e criticată, deși are mulți fani.
În categoria asta se pot încadra toate cărțile Cristinei Nemerovschi. Nu înțeleg de ce lumea zice atâtea lucruri rele despre cărțile sale. Am citit aproape toate cărțile scrise de Cristina și pot spune că mi-au plăcut.

4. Richard Ramirez: Numește o carte aparent banală, dar care s-a dovedit a fi interesantă.
Snuff de Chuck Palahniuk. Credeam că e pur sexuală, fără prea multe lucruri adânci. Am citit-o din curiozitate pentru că văzusem cartea într-o librărie când eram mai mică. Pe parcursul lecturii cartea s-a dovedit a fi mai mult decât un material pornografic și mă bucur că am citit cartea în ciuda prejudecăților pe care le aveam.

5. Jeffrey Dahmer: O carte care te sperie și te fascinează în același timp.
Natașele scrisă de Victor Malarek.  Una dintre cărțile care m-a trezit la realitate.

6. Dennis Nilsen: Numește o carte care seamănă foarte mult cu alta.
Sunt enorm de multe cărți care seamănă între ele. Să ne gândim doar la romanele care au apărut după Twilight în care acțiunea e bazată pe triunghiul amoros dintre o fată, un vampir și un vârcolac. Pentru mine, cărțile acestea sunt copycat-uri fără valoare.

7. Ian Brady și Myra Hindley: O carte căreia nu îi vezi sensul.
Hollywoodul e ca un liceu de fițe de Zoey Dean. Am ajuns la jumătate, dar nu cred că o să o continui vreodată. De ce ai scrie așa ceva?!

Mi-ar plăcea să văd tag-ul acesta pe mai multe bloguri, deși nu multă lumea e pasionată de criminali în serie.