sâmbătă, 26 martie 2016

Snuff de Chuck Palahniuk - Recenzie


Sinopsis:

Cassie Wright, celebra „preoteasa“ a pornografiei, are de gand sa-si incheie cariera legendara printr-o performanta uluitoare: un nou record mondial al contactelor sexuale in serie. Totul se va petrece in fata camerei de filmat, cu sase sute de barbati, unul dupa altul. Povestea romanului Snuff este urmarita din perspectiva a trei barbati, participanti la inedita incercare: nr. 72 (unul dintre numerosii tineri care sustin ca-i sunt fii celebrei actrite), nr. 137 (care vrea sa-i ceara mana si sa-i propuna sa apara impreuna intr-un reality show) si nr. 600 (starul porno imbatranit care a adus-o pe Cassie in bransa). Toti trei isi asteapta randul intr-o anticamera aglomerata, facand schimb de impresii cu ceilalti participanti la „experiment“.


Recenzie:

Snuff e primul roman scris de Chuck Palahniuk pe care l-am citit. Nu m-a dezamăgit pentru că nu aveam așteptări de la el. Când am cumpărat cartea credeam că e un alt roman sexual de duzină și că nu are nimic special.
Stilul autorului m-a dus cu gândul la American Psycho scris de Bret Easton Ellis, scriitorul meu preferat. Sunt de părere că cei doi ar trebui să scrie împreună. Mi-au plăcut limbajul necenzurat, personalitățile grotești ale personajelor și faptul că e o carte care te provoacă. Am mai aflat câte ceva despre industria porno și cât de mizerabilă e.
Nr. 72, un tip de 19 ani, este convins că e fiul nelegitim al actriței porno Cassie Wright. Pe parcursul cărții acesta devine din ce în ce mai convins, ca la final să aibă o surpriză. Branch Bacardi reușește să îl convingă că o să se îmbogățească de pe urma maică-sii și îi dă acestuia o pastilă de cianură de potasiu ca să o omoare.  M-au scârbit secvențele în care povestea despre adolescența lui, dar doar cele în care povestea cum făcea sex cu o păpușă gonflabilă. Cele despre tatăl său adoptiv care îi povestea despre bande periculoase și mafii mi s-au părut chiar interesante, plus că mă interesa de mai demult subiectul Yakuza cam de când am văzut Assassination Classroom.
Nr. 137, un oklahomo, cum se autointitulează, cel mai interesant personaj din carte, după părerea mea, deși cam inutil, este un detectiv dintr-un serial anulat care a jucat într-un film porno cu gay din disperare pentru că avea multe datorii și care spera să își șteargă eticheta de homosexual, jucând în filmul porno al lui Cassie. Din perspectiva lui lucrurile au o tentă comică, dar prinde dramatism când personajul își amintește de casă și de tatăl său. Acesta vrea să se însoare cu domnișoara Wright și să apară împreună într-un reality show. Are un câine pe care sunt semnăturile multor vedete, deși recunoaște până la urmă că iscăliturile sunt făcături. Trist, dacă mă întrebați pe mine.
Nr. 600 este actorul porno rablagit Branch Bacardi, cel care a adus-o pe Cassie Wright în această industrie. Un bărbat slinos, dezgustător, grețos - o să-l urăști din prima, plus că pe parcursul cărții o să îți dea suficiente motive ca să îl urăști și mai mult.
Deși Sheila nu este amintită în sinopsis, este, de asemenea, o figură importantă în carte.  La 20 de ani, o cunoaște pe Cassie și devin apropiate. Sheila mi s-a părut o feministă convinsă, cu ticul verbal enervant Întâmplare adevărată, dar totuși deșteaptă și cu capul pe umeri. Un personaj cam enervant, dar printre preferatele mele din romanul Snuff. Va avea și ea o surpriză la final!
Cassie Wright, actrița porno, nu apare prea des în carte, dar e un personaj care îți rămâne în minte. Te face să o blamezi, să crezi că e o curvă, dar la final o s-o ierți, pentru că filmul în care vrea să bată recordul, îl face pentru o cauză nobilă: ca fiul/fiica ei biologic/ă să câștige suficienți bani ca să trăiască relaxat/ă.
Decorul romanului e unul sumbru, împuțit de la cipsuri, sucuri și spermă uscată. Personajele sunt tipologii umane ascunse în subsolul societății. Romanul e apăsător și dezbate subiecte tabu de actualitate. Deși credeam că e o carte sexuală simplă, am aflat pe parcursul lecturii că Snuff e o carte fictivă despre sexualitatea contemporană din realitate. Să nu credeți că acțiunea din Snuff e pur și simplu fictivă, pentru că vă înșelați. Astfel de lucruri chiar se întâmplă, dar nu avem acces la ele așa ușor ca la scandulurile și divorțurile celebrităților actuale.
Romanul l-am citit într-o zi, dar nu pentru că te prinde propriu zis, ci pentru că mi-a plăcut tema abordată de autor. M-am simțit câștigată după urma lecturii acestei cărți și m-a ferit de o viitoare frustrare sexuală majoră. Chuck Palahniuk este pe lista mea de autori preferați alături de Cristina Nemerovschi și Bret Easton Ellis. Aveam de gând să dau doar 3 frunzulițe din 5, dar scriind recenzia am considerat că trebuie să îi dau punctajul maxim.


Punctaj:



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce crezi?