duminică, 24 ianuarie 2016

Dragonul Roșu - Recenzie

Sinopsis:

Un ucigas in serie a pornit la vanatoare, mutiland si omorand cu sadism familii intregi. Politistii n-au nici un indiciu si exista temerea ca nu-l vor putea prinde, motiv pentru care fostul agent FBI, Will Graham, este rechemat la datorie ca sa ajute la solutionarea acestui caz sinistru.
FBI-ul are nevoie de flerului lui Graham, iar Graham are nevoie de geniul lui Hannibal Lecter, criminalul care, in trecut, aproape ca reusise sa-i ia viata. Acum acesta se afla la inchisoare, insa Graham stie ca, si incarcerat, dr. Hannibal reprezinta un potential pericol. Totusi, ii va cere ajutorul - si aceasta ar putea fi cea mai mare greseala a vietii lui.

Recenzie:

Nu mai citisem nimic cam o lună.  Mă apucasem de Cămara Diavolului dar am lăsat-o repede. Săptămâna trecută m-am apucat de Dragonul Roșu cu o oarecare reținere, dar nu pentru că nu mi-ar fi plăcut. Știu că nu se găsesc continuările sale și mă oftic mult la treaba asta.
Încă de la început am comparat cartea cu serialul. Am realizat că serialul a fost o pierdere de timp. În serial personajele sunt idioate, acțiunea e lălăită și trasă de păr.  Cred că pe parcursul recenziei o să compar cartea cu serialul.
Încă de la început apare Will Graham, cel care a fost înjunghiat de dr. Hannibal Lecter în încercarea de a-l prinde.  Graham este rechemat de la pensie pentru a ajuta la un caz de crimă în care două familii au fost măcelărite cu sânge rece. Mai apoi apelează la Lecter, ceea ce s-a dovedit a fi periculos și inutil.
Romanul este scris inteligent. Îți provoacă imaginația și te pune să gândești. Nu îți spune direct ce se întâmplă, lasă cititorul să descopere singur.
Am apreciat foarte mult imaginile vizuale ale cărții. Nu sunt descrieri inutile, aș putea spune că sunt chiar puține.   Mi-a plăcut că romanul mi s-a desfășurat în minte ca un film fără prea mult efort. Uneori mă străduiesc să previzualizez în minte acțiunea unei cărți.
Am avut surpriza să aflu că în roman numărul personajelor feminine este redus. Dr. Bloom și Freddy Lounds sunt, de fapt, bărbați. Nu înțeleg de ce a trebuit să le schimbe sexul în serial.  E o prostie.
Spre rușinea mea este primul roman polițist pe care l-am citit. Încercasem mai de mult Plăcinta e dulce la sfârșit, dar nu am reușit să o termin. Am fost surprinsă să descopăr că îmi place această carte. E ușor de citit, dar nu așa ușor de înțeles, iar mie una îmi plac astfel de cărți aparent ușoare.
În carte se numește de multe ori pictura Marele Dragon Roșu și Femeia Înveșmântată cu Soare a lui William Blake  ( În engleză se numește The Great Red Dragon and the Woman Clothed with the Sun). Dacă o s-o căutați în română pe Google nu prea aveți șanse să o găsiți pentru că tot ce are legătură cu vreun dragon pe Google Romania e ori magazinul chinezesc Dragonul Roșu ori dragonul ca zodie chinezească. Aș face spoiler dacă aș spune ce e cu ea, dar dacă zic că în carte Marele Dragon Roșu era la muzeul din Brooklyn iar în realitate pictura se află în acest muzeu nu prea e problemă. Pe mine m-a impresionat treaba asta. Dacă o să citiți cartea o să vedeți că Marele Dragon  are un rol important.
Deși acesta e considerat de mulți un roman tenebros, mie nu mi s-a părut așa. E mult mai degrabă psihologic și adânc decât horror.  Sunt secvențe sadice, dar autorul pune mai mult accentul pe partea psihologică. Un fel de Eu știu că tu ști că el știe, cel puțin așa pare la început.
Cărții nu îi lipsește partea comică. Dacă apreciați umorul negru cu atât mai bine.  Eu am râs cu poftă la unele faze, în special cele cu Freddy Lounds.
Mi-ar fi plăcut să fie mai mult Hannibal Lecter, dar cred că asta se va întâmpla în Tăcerea Mieilor.
Dragonul Roșu e printre puținele ,, cărți serioase" pe care le-am citit și, poate că în afară de continuările sale nu o să mai citesc ceva la fel de uimitor din acest gen, sper să citesc din când în când cărți polițiste.
 Punctajul real ar fi de 4,5/5 pentru că aș fi vrut să apară mai des personajul Hannibal Lecter. Sper să pun mâna și pe celelalte volume din serie pentru că, cel puțin în Tăcerea Mieilor, acțiunea va fi concentrată în jurul lui Hannibal.


Punctaj:




vineri, 1 ianuarie 2016

2016

Ascult asta și mă simt inteligentă. Totuși, e bine că primul feeling din 2016 e inteligența. Nu știu de voi, dar pentru mine anul acesta va fi unul foarte bun spre deosebire de 2015. Anul trecut a fost nasol rău. Inspirația mea a fost un mare blank space, nu am intrat la ce liceu am vrut, am avut primul examen din viață, mi-am început viața de liceu cu stângul, nu am scris nimic substanțial. De fapt, nu am făcut nimic care să conteze. Am pierdut timpul de pomană. M-am învârtit în jurul cozii ca un câine prost căutând ceva ce nu există. Nu am făcut nimic. Doar am dat-o rău de tot în bară.
Luna decembrie a fost nasoală rău. Activitatea mea de pe blog e aproape zero în această lună, am decăzut la școală, nu am citit cum o făceam de obicei, nu am scris cum trebuia, sărbătorile nu au fost cum îmi închipuisem. Decembrie a fost cancerul anului 2015, cel puțin pentru mine.
Acum o lună am început să mă uit la anime-uri. Primul a fost Death Note. Mi-a plăcut până la episodul 5, după care nu mi-a mai plăcut, m-a obsedat. Visam noaptea chestii din Death Note, citeam fan fic-uri yaoi cu L și Light, îmi imaginam că sunt Kira și că judec criminali. A fost și este o perioadă de obsesie totală pentru acest anime. După ce l-am terminat, am vrut să fac recenzie pe blog, dar nu am putut. Nu am putut să îmi pun ideile laolaltă pentru a scrie măcar două rânduri. Sper că o să îi fac recenzie pentru că acum nu mai sunt așa împrăștiată, deși încă visez la nunta mea imaginară cu L. ( fmm Kira!! )
După Death Note am început alte anime-uri, dar nu la fel de bune. Am văzut Love Stage care a fost drăguț, dar nimic mai mult. Am văzut și o parte din Junjou Romantica care e ceva mai hardcore, dar tot o telenovelă animată de prost gust mi se pare. Personajele sunt penibile, în special Misaki.
La anime-uri nu m-am mai uitat de câteva zile. Începusem Assassination Classroom care îmi place foarte mult, dar nu la fel de mult ca Death Note.  Oricum, vreau să  termin de văzut acest anime și după aceea să îi fac o recenzie și să aștept cu nerăbdare următorul sezon.
Am început, tot în decembrie, să scriu primul meu roman. Ideea cărții mi-a venit random într-o oră la școală.  Întâmpin mult mai multe dificultăți decât credeam și nu mereu îmi e ușor să scriu, dar mi-am promis mie că o să îl termin de scris anul acesta și sunt hotărâtă să dau tot ce e mai bun din mine, chiar dacă ăsta e doar începutul și nu o să îmi fie ușor. Să fiu scriitoare e singurul și cel mai mare vis al meu. Am renunțat la multe lucruri pentru a-mi îndeplini visul.
Ca și concluzie, poate că 2015 nu a fost  anul awesome la care visam în 2014, 2016 m-a prins mai matură și mai cu capul pe umeri. Am multe așteptări de la anul ăsta și chiar nu vreau să o dau în bară din nou.  M-am schimbat prea mult pentru a mai greși la tâmpeni minore cum făceam în anii trecuți. Am multe așteptări și vreau să muncesc mai mult ca să nu rămân dezamăgită.

La mulți ani!!

*artificii*