marți, 28 iulie 2015

Dragi foști colegi din generală: SUGEȚI PULA!

Anul acesta am terminat generala și tot anul acesta am intrat la liceu.  De o săptămână visez în fiecare noapte școala unde am fost în generală. Pentru mine e terifiant. A fost groaznică generala pentru mine .
Chiar azi îmî aminteam faze din clasele 5-8. M-am simțit super nașpa iar amintirile astea m-au făcut să mă simt și mai prost.
De exemplu:
Nu-știu-ce făcusem în clasa a șasea, certe că diriga îmi făcuse morala toată ora. Mi-a zis că mama a vorbit cu ea și că vrea să mă trimită la un control la cap.
Tot în clasa a șasea, când îmi descoperisem pasiunea pentru scris, un scuipă-n pulă coleg cu mine mă jignise. I-am spus că mă voi răzbuna, iar el mi-a răspuns fix așa: Vai ce frică îmi e! Ce îmi faci? Mă pui într-o carte și mor!
În toți cei patru ani de zile când am fost colegă cu ei, m-au crezut satanistă doar pentru că ascultam rock.
În clasa a șaptea, i-am spus unui coleg Sugi Pula!, iar el mi-a zis că asta e treaba fetelor, iar eu sunt fată.
Tot în clasa a șaptea, o clasă a fost desfințată, iar jumătate din clasa respectivă au fost mutați la noi. Primul semestru a fost OK, dar după aceea a fost oribil. Era gălăgie la ore, nu mă puteam concentra. Unii colegi puneau manele pe telefoane, eu înotdeauna le spuneam să închidă dracului căcaturile alea. Ei în schimb mă înjurau. Proastă eu că nu i-am zis dirigintei la momentul respectiv.
La sfârșitul clasei a șaptea i-am zis dirigintei. Un turcalete care era în clasă cu mine, manelist și el, începuse să îmi spună rockeriță satanistă, roackeră împuțită, etc
În clasa a șaptea, îmi desoperisem pasiunea pentru nazism. Îmi plăcea foarte mult, citeam, mă documentam, vorbeam cu profa de istorie la ore. Eu nu suport țiganii, și niciodată nu mă feream să o spun. Profa de istorie mi-a zis că lucrurile astea nu sunt pentru mine, că trebuie să îmi vad de examene, că suntem cu toții oameni, etc. De profă nu mi-a păsat, dar după câteva lecții cu Hitler și nazism, colegii iar s-au luat de mine.  Ce te bagi tu? Du-te și vezizi de războiul tău, Hitlere! îmi spuneau ei.  etc etc etc Lucrurile astea au ținut până în clasa a opta.
Mă înțelegeam bine cu un coleg care era depresiv. Fusese și internat la Obreja. Eram buni prieteni. Îmi plăcea să îi fiu alături. Doar pentru că stăteam cu el, unii colegi credeau că și eu sunt așa. Credeau că și eu îmi tai venele, că sunt emo, sau mai știu eu ce. Toți credeau că eram împreună, dar n-a fost așa. Oameni random de pe coridorul școlii mă întrebau dacă sunt iubita lui, iar alții mă înjurau când trecem pe lângă ei.
Am avut o prietenă foarte bună, ne țineam tot timpul de mână. Țineam mult la ea. Să vă țină! ne tachinau ceilalți.
În clasa a opta a fost greu. Examenele, stresul, anxietatea- toate puneau stăpînire pe mine.  Atunci am avut un coleg nou. Dat afară de la o altă școală. Făcea gălăgie, pierdeam fiecare oră de curs cu morala pe care i-o făceau profii, mă înjura, se lua de mine, defapt se lua de toată lumea. Groaznic a fost când diriginta m-a mutat cu el în bancă. Următoarea zi am stat acasă, uscându-mă de plâns. Nu eram puternică. A doua zi m-am dus la școală, am stat unde am găsit loc. I-am zis dirigintei să mă mute, nu m-a băgat în seamă. Mama i-a zis dirigintei să mă mute, tot n-a făcut nimic. Într-un final m-am mutat de una singură într-o bancă, iar săptămîna urmatoare eram colega de bancă a unuia dintre prietenii mei. Am avut un coleg care îmi lua apărarea ( Dane, dacă vezi asta, îți mulțumesc mult ).
De banchet nici nu am vrut să aud. Nu m-am dus. Nu aveam cu cine. Mă certase diriga pentru asta. Dar nu îmi păsa.

 
 


Am pățit mult mai multe, dar sunt date uitării acum. Iar pentru toți cei care sunt într-o situație similară cu a mea, v-aș spune să nu puneți la suflet, dar știu că asta nu merge. Trebuie să fiți tari pentru voi, să nu vă distrugeți pentru niște oameni de căcat. Trebuie să căutați ceva ce vă face  fericiți , puternici. Puteți să vorbiți chiar și cu părinții pe tema asta, eu așa am făcut și m-a ajutat enorm.  Fi-ți tari! Demonstrați-le că sunteți mai tari decît ei!
Și dacă citiți asta, foștilor colegi, și vă simțiți în ce am scris aici, SUGEȚI PULA!

3 comentarii:

  1. Fii tare, tati! Viata e departe de a fi dreapta si vei intalni o groaza de cretini pe parcursul ei. Important e sa nu te indepartezi de oamenii care merita, iar atunci cand ii cunosti, sa nu ii alungi, amestecandu-i cu ceilalti idioti. Pentru restul, urarea ta cred ca este suficient de pertinenta.

    Te iubesc!
    Tati

    RăspundețiȘtergere
  2. Aș vrea să-ți spun că o să treacă și ai să vezi ce minunată o să fie viața mai târziu... but honey, it never gets better, it just get bearable.

    RăspundețiȘtergere
  3. Roata s-a intors intodeauna, toti cei care ti-au gresit, te-au jignit, te-au neglijat, te-au numit in nenumarate feluri, toti vor plati la un moment dat. Toti vor fi, mai devreme sau mai tarziu, jigniti, neglijati, vor avea probleme in viata. Asa se intampla de obicei!
    Mie imi place de tine ca ai tinut mereu capul sus. Sieg Heil! Bravo ca ai reusit sa te mentii departe de idioti.

    RăspundețiȘtergere

Tu ce crezi?