vineri, 17 noiembrie 2017

Prin deșert spre libertate de Eunsun Kim - Recenzie


Sinopsis:

Eunsun Kim s-a născut în Coreea de Nord, una dintre cele mai opresive țări din lumea modernă. Când avea unsprezece ani, tatăl și bunicii ei au murit de foame, iar ea și-a scris testamentul – convinsă că va sfârși la fel.

Ca urmare, în 1999, mama sa a hotărât să lase în urmă regimul dictatorial în care trăia și să fugă din Coreea de Nord împreună cu cele două fiice ale sale – Eunsun și sora ei −, fără să știe că vor pleca într-o călătorie care avea să dureze nouă ani. Până să ajungă în Coreea de Sud, Eunsun și familia ei au trăit pe străzi, au picat în mâinile unor traficanți de persoane, au fost trimise într-un lagăr de reeducare din Coreea de Nord și au traversat pe jos deșertul Gobi.

Cincisprezece ani mai târziu, Eunsun Kim s-a hotărât să scrie o carte despre experiența ei, pentru ca întreaga lume să-i cunoască povestea. Însă ca ea mai sunt mii de bărbați și femei care în fiecare zi încearcă să traverseze frontiera pentru a scăpa de foamete și de regimul totalitar nord-coreean.


Recenzie:

După ce am citit Drumul către libertate de Yeonmi Park ( vezi recenzia AICI) am căutat mai multe cărți legate de subiectul Coreea de Nord pentru că mi se pare foarte interesant. Cum am mai spus, consider că aceste cărți nu sunt autentice 100%. 

Cartea începe cu un capitol în care Eunsun relatează cum era să moară de foame la 11 ani. În anii 1990, Coreea de Nord a trecut prin foamete datorită căderii URSS-ului. Bunicul și tatăl fetei mor în aceea perioadă, iar din cauza fricii de a sfârși la fel, mama lui Eunsun decide să părăsească țara alături de cele două fiice ale sale. 

Înainte de a începe plecarea propriu zisă, autoarea relatează experiențele ei din regim, viziunea sa asupra lumii, mentalitatea nord-coreenilor. M-au impresionat mult oamenii îndoctrinați, care credeau cu adevărat în liderul lor, deși mureau de foame pe capete. Deși Eunsun era la fel, odată cu trecerea timpului reușește să își schimbe mentalitatea, realizând că ce se întâmplă în țara ei e total opus față de imaginea țării perfecte creată de dictatori. 

Cu toate că încerc să nu scot în evidență prea mult părțile care nu mi-au plăcut pentru că povestea e pe bune și nu vreau să fiu prea rea, totuși am simțit anumite lipsuri. La Yeonmi, cartea era structurată, povestirea nu era haotică și povestea pe larg întâmplările. La Eunsun simt că structura a lipsit, că povestea haotic. Amintea ceva de Phenian, dar nu relata mai mult în afară de simple amintiri. Un capitol dedicat exclusiv capitalei ar fi fost important la crearea unei imagini mai complexe asupra Coreei de Nord.

Asemenea lui Yeonmi, și familia lui Eunsun ajunge să fie traficată în China, locul în care se întâmplă marea majoritate a evenimentelor din carte. Viața mea din China ar fi fost un titlu mai potrivit pentru această autobiografie din anumite puncte de vedere. În China, mama lui Eunsun e obligată se  mărite cu un țăran chinez provenit dintr-o familie săracă și să îi facă acestuia un fiu. În casa țăranilor cele trei duc o viață mizerabilă: rudele din China le urăsc, țăranul o bate pe mama sa, certurile sunt la ordinea zile . După un timp sunt prinse de autorități și trimise înapoi în țara de origine, unde sunt băgate imediat în lagăr. Reușesc să scape a doua oară din infern și revin din nou în casa din China.

După 11 ani, Eunsun și mama ei reușesc să ajungă în Coreea de Sud, traversând deșertul Gopi pentru a ajunge în Mongolia, la ambasada sud-coreeană. După ce ajunge în sud, Eunsun se ambiționează să termine școala și să își ajute financiar mama. Destul de plictisitor, dar am aflat lucruri noi despre Coreea de Sud, Eunsun, fiind nouă în țară, are o viziune total diferită. 

Per total mi-a plăcut mult, deși are anumite lipsuri. În comparație cu aceasta și Yeonmi, cred mai mult în povestea lui Eunsun decât în cea a lui Yeonmi (care mi se pare doar un produs comercial). Deși asemenea povești pot fi puțin exagerate, în Coreea de Nord chiar se întâmplă lucruri îngrozitoare unor oameni nevinovați, ceva tipic unui regim totalitar. 



Punctaj:

vineri, 27 octombrie 2017

Book Haul + Anunț



Făcându-mi curat în bibliotecă am observat că am adunat în ultimul timp o groază de cărți.  Puține dintre ele erau pe lista pe TBR, majoritatea fiind cumpărături spontane. Cele mai multe sunt de la anticariat, pentru că tentația e mare. Nimic din ce e aici nu e recent, cam toate sunt adunate pe parcurs de 2 luni.


Ca să fiu sinceră, nici nu mai țin minte cum sau când le-am luat. Sfârșitul Europei și Fiica pierdută a fericirii știu că le-am luat în a doua jumătate a lunii septembrie, de la târgul acela de carte școlară. Nici nu știam de târgul respectiv, dar cum era în drum și aveam mult timp la dispoziție, am intrat de curiozitate. Amândouă mi se par foarte mișto și chiar sper să le citesc. Recunosc că formatul de la Fiica pierdută a fericirii nu îmi place, mai am o carte din aceeași colecție și nu prea sunt citibile.
Secolul lagărelor, Balada de la Narayana, Secretele Chinei și Fabule din mileniul trei sunt toate de la anticariat. Chiar nu știu dacă o să le citesc, eu așa am în plan, sper să mă și țin de ce mi-am propus.
Fiica lui Hokusai am primit-o de ziua mea, iar restul, McMafia și Războiul unei familii le-am cumpărat fără absolut nicio ocazie.





Țin minte că acum foarte mult timp apărea cu ceva revistă sau ziar niște cărți mici cu foarte multe poze din Colecțiile Cotidianul (sper că zic bine). Avea mama prin casă una cu Japonia, de aici am recunoscut colecția. Am găsit în Antic, unde sunt date pe degeaba. Am făcut o obsesie pentru colecția asta, mereu când găsesc volume trebuie să le cumpăr. Nu am de gând să le citesc, poate doar să le răsfoiesc puțin, dar îmi plac foarte mult și le colecționez. Sunt foarte drăguțe și sper să le strâng pe toate. Cea pe care mi-o doresc cel mai mult este Imperiul Mongol și Gingis Han.




Cred că pot spune că am avut foarte mult noroc să găsesc chestia asta. Surprinde chiar perioada când moda a început să ia avânt. Are extrem de multe poze mișto, iar pentru mine reprezintă o sursă de inspirație. O să fie chinuitor să o citesc la început pentru că este în limba engleză, dar, cum am spus de un milion de ori, mi-ar plăcea să pot fi în stare să citesc în această limbă.


Cred că de aici doar Trilogia New York-ului aveam în plan să o citesc. Ador cărțile cu/și New York. Cosmopolis este tot cu NY iar eu mă aștept să aducă cât de cât cu American Psycho. Pot merge și singur am văzut-o de multe ori în hypermarket-uri, nu știu de ce nu am cumpărat-o până acum, dar mă bucur că am mai găsit-o și am putut să mi-o iau. E o carte de povestiri, am citit-o pe prima când făceam de serviciu pe școală, iar pe celelalte ar trebui să le citesc super repede pentru că nu sunt grele.  Despre toate cărțile voi vorbi mai pe larg când le voi face recenzie. 








Și ultimele pe care le prezint în acest articol. Sunt vechi, toate dinainte de 1989. Toate sunt găsite în anticariat, mai puțin Japonia în economia mondială. La mine în bibliotecă nu prea sunt cărți atât de vechi, acestea fiind singurele atât de bătrâne. Sunt sigură că nu le voi citi, deși toate sunt interesante.









Șiiiii, pentru că probabil ați văzut că lângă 2 s-a adăugat &27, trebuie să vă spun că nu mai sunt doar eu pe aici. Am decis să lucrez cu prietena mea, Alexandra Ioana. Cum astăzi este ziua ei, vreau să îi urez pe această cale La mulți ani! 



joi, 19 octombrie 2017

Eria - Dezvăluiri - de Gabriélle Güvenel - Recenzie



Sinopsis:

O cheamă Eria. Şi duce un război pentru tine.

Luptă neîncetat pentru binele tău, a tot ceea ce eşti şi ce iubeşti. Luptă pentru ca lumea în care te afli să poată supravieţui.
Luptă cu întunericul. Cu forţe pe care tu nici măcar nu le poţi bănui.
Luptă cu creaturi despre care tu doar ai auzit.
Luptă, pentru că dacă ea n-ar lupta, tu n-ai mai citi acum rândurile astea.
FĂRĂ EA, N-AI EXISTA TU.



Recenzie:


În primul rând, îmi pare rău pentru această perioadă extrem de lungă de inactivitate. School kills me. Recunosc că mi-am cam ieșit din mână, deci, cel mai probabil, o să îmi ia ceva până când o să scriu iar ca înainte (sau poate și mai bine).

Prima carte pe care am citit-o în perioada aceasta este Eria. După cum știți, genul fantasy nu prea mai e pe gustul meu, dar asta nu înseamnă că am renunțat definitiv la el. Încă îmi place, dar nu la fel de mult ca realismul.
Încă de la început Eria mi-a trezit interesul. Nu aveam absolut nicio idee despre carte, în afara faptului că știam că e dark fantasy. Pe parcursul lecturii am descoperit că Eria are ceva din mai multe genuri, toate combinate armonios. Aș putea spune că e mai mult thriller cu elemente de paranormal decât fantasy.
Motivul pentru care am citit cartea destul de repede și cu o curiozitate aproape morbidă a fost protagonista, Eria. Încă de la primele pagini am fost intrigată de ea. Mi-am dorit să o cunosc și să aflu tot ce se poate despre ea.  Apără binele folosind metode ce nu par bune la prima vedere, e ciudată, are o poveste de viață aparte și e total diferită față de genul acela de fete din fantasy-uri (știți fetele alea care sunt neputincioasă și așteaptă să fie salvate, nu?). Eria mi s-a părut într-un fel băiețoasă, dacă pot spune așa. Luptă, e puternică, nu stă pe margine și e în mijlocul acțiunii, nu se retrage de la nimic. E genul acela de eroină badass care e prea mișto ca să existe. Și aspectul ei e mișto, dar eu mi-am imaginat-o ca un fel de Porcelain Black roșcată, îmbrăcată în latex negru și cu o pereche de stiletto amețitoare. Se descurcă în orice situația și pare că absolut nimeni nu poate să o doboare. E sarcastică și are mereu cuvintele la ea. Oficial, she is my spirit animal. 
Un alt lucru care mie mi-a plăcut foarte mult este umorul. Felul cum vorbesc personajele, în special Eria, narațiunea -stilul autoarea mai bine spus- fac lecturarea acestei cărți mult mai ușoară. Deși incidentele din roman sunt destul de grave, autoarea nu se abține să nu adauge și umor. 
Cum spuneam mai sus, sunt mai multe genuri împletite, ceea ce m-a făcut să pătrund imediat în lumea din Eria și să nu las cartea până nu ajung la final. 
 Datorită Eriei, care este narator atât subiectiv, dar și obiectiv din pricina puterilor sale, acțiunea este mai amplă, deloc unilaterală și nu se limitează doar la cum vede protagonista lumea.  Eroina este interogată de Vid, despre care nu aflăm prea multe detalii, prilej cu care dezvăluie întâmplările la care a luat parte. 
Pe mine una m-a făcut să îmi pun întrebări despre organizațiile religioase și ființele supranaturale sau zeii care nu mai sunt venerați de ceva vreme. Autoarea leagă aceste lucruri într-un mod unic, găsindu-le și o explicație tuturor acestor creaturi. Mi s-a părut că s-a inspirat într-un fel din teoriile acelea cu Illuminati, dar rezultatul e foarte mișto. Eu, cum sunt o mare fană a teoriilor conspiraționiste, Eria chiar mi-a ajuns la suflet. 
Recomand tuturor celor care vor să citească ceva interesant și care nu vor să își bată capul cu romane chinuitoare. Mă bucur că în momentele în care revin la fantasy am surprize plăcute. 


Punctaj:




luni, 14 august 2017

Arizona Market de Kenneth R. Norton - Recenzie




Sinopsis:

…cei doi torţionari ai mei erau în prima linie, cu o cameră de filmat. Atmosfera era de coşmar. Apoi cineva a dat ordin câinilor să atace. Au filmat totul…

Arizona Market este locul în care se pot cumpăra de toate… Şi când spun „de toate”, vreau să spun chiar „de toate”. Aşa descrie Anika, o tânără din Republica Moldova, locul în care îşi începe „educaţia” de prostituată. Acesta este însă doar punctul de pornire al unui întreg lanţ de umilinţe din care încearcă să scape, indiferent de consecinţe.

O poveste reală, dintr-un jurnal, care ne introduce într-o lume cunoscută doar la suprafaţă, unde viaţa umană are un preţ bine stabilit între cumpărător şi vânzător.

Kenneth R. Norton s-a născut în Dublin în 1964, este de profesie sociolog şi urmăreşte cu atenţie fenomenul prostituţiei şi al traficului de carne vie. Fotograf amator şi de curând scriitor, trăieşte şi munceşte la Milano. Interesul lui pentru „sclavele sexului” a apărut odată cu citirea unui articol apărut într-un cotidian britanic.
După ani de cercetare asupra subiectului şi culegere de informaţii, întâlnirea întâmplătoare cu o fată din Republica Moldova, victimă a traficului uman, l-a îndemnat pe Kenneth R. Norton să scrie această poveste tulburătoare a unei prostituate care a trăit o astfel de experienţă traumatizantă.


Recenzie:

Poate trebuia de la bun început să citesc sinopsisul cu atenție. Nu aș fi renunțat la lecturarea acestei cărți, dar m-aș fi așteptat la cu totul altceva.

Cartea este jurnalul unei prostituate numite Anika. În prefață, autorul ne povestește cum a găsit jurnalul și cum a fost tradus de către un prieten de-al său rus. Nu pare nimic în neregulă, dar eu nu cred că jurnalul este autentic. 

În primul rând, pe spate, se precizează că autorul a urmărit fenomenul prostituţiei şi al traficului de carne vie. De asemenea, se întâlnește întâmplător cu acea fată care i-a dat jurnalul, după ani de studiu despre acest subiect. Să fie întâlnirea autorului cu acea fată pur întâmplătoare mi se pare puțin cam tras de păr. 

Alt lucru care mie mi s-a părut fictiv este povestea în sine. Aceasta se împarte în două părți: prima, în care Anika notează despre viața ei de la Chișinău, despre familia ei, lucruri obișnuite, și a doua, în care povestește viața ei ca prostituată. Partea a doua începe destul de realist, dar pe parcurs nu mai pare a fi realistă. Motivul pentru care spun asta e că Anika reușește să scape după un plan bine pus la punct și mult noroc. Mai mult, protagonista nu simte frică, ci o dorință arzătoare de a se răzbuna pe cei care au vândut-o și care i-au făcut ceva rău.  Totuși, descrierile vagi și narațiunea simplă fac trimitere la o poveste autentică.

Fictivă sau nu, este o carte bună de citit ca introducere în acest subiect sensibil. Prostituția este o problemă reală ce este ignorată de marea majoritate a populației. Cel mai grav este că autoritățile nu depun efort pentru a combate această problemă.

Eu încă nu m-am decis dacă jurnalul este autentic sau nu. Tind să cred că nu, deși anumite lucruri par a fi reale. Pe mine mai mult m-a convins Natașele (recenzie AICI), care dezbate același subiect ca Arizona Market, doar că mai pe larg.

Dacă ați citit cartea spuneți-mi în comentarii cum vi s-a părut. Sunt curioasă dacă sunt singura care are dubii.



Punctaj:


luni, 7 august 2017

Hotel Iris de Yoko Ogawa - Recenzie


Sinopsis:

Autoare a peste 20 de opere de fictiune, recompensata cu importante premii literare, tradusa in peste 20 de tari, scriitoarea Yoko Ogawa este o voce majora din literatura japoneza actuala. Romanul Hotel Iris poate fi interpretat ca o replica stralucita la Lolita lui Nabokov.
Ce au in comun un traducator taciturn, vaduv de mai bine de 20 de ani, care traieste izolat pe o insula, si o fata de 17 ani, frumoasa, ce isi ajuta mama sa administreze hotelul familiei din oraselul turistic de pe coasta? De ce se ascunde barbatul departe de forfota litoralului? Exista voci care spun ca sotia traducatorului nu a murit de moarte buna. Oare esarfa zdrentuita si cu pete de sange descoperita de Mari in casa lui a fost arma crimei? Si atunci, ce o atrage pe tanara la el? Pericolul - atat de ispititor pentru o adolescenta bruscata de o mama prea severa -, sau intuitia unei afinitati improbabile? In Hotel Iris, Yoko Ogawa construieste cu mana sigura panopticul obsedant al fantasmelor violente care se nasc in mintea celor condamnati la singuratate.

An aparitie: 2014
Autor: Yoko Ogawa
Categoria: Literatura contemporana
Editie: Necartonata
Editura: HUMANITAS
Format: 200X130
Nr. pagini: 192
Exemplar oferit de: libris.ro

Recenzie:

Hotel Iris  mi-a plăcut  mult. Poate pentru că anul acesta, când am fost la mare am stat la un hotel numit Iris, dar cel mai probabil pentru că e o carte ciudată  care m-a fascinat într-un fel sau altul.

Protagonista se numește Mari, o fată de 17 ani care a abandonat școala ca să lucreze la hotelul familiei. Trăiește într-un oraș mic, în zona litoralului, și singurul lucru pe care îl face e să o ajute pe mama ei la muncă. Mari e singurul personaj din carte ce are nume, deși la un moment dat apare o fată oarbă pe nume Iris. Viața ei se schimbă atunci când întâlnește un bărbat în vârstă de 60 și ceva de ani, față de care simte o atracție ciudată. 

Pe tot parcursul cărții nu e nici un detaliu care să ne indice un spațiu japonez. Nu sunt detalii despre mâncare, cultură sau locuri japoneze. Totuși, cred că se poate deduce orașul din carte după aspectul său și acea insulă F. Am încercat să găsesc insula F., dar nu am dat de nimic. Cu toate acestea, sunt două indicii cheie. Numele protagoniste, Mari. Am căutat numele pe Google și am aflat că acest nume are două proveniențe: europeană și japoneză. De asemenea, Iris era o străină, și, înafara faptului că vorbea engleză, puteau deduce originea ei după aspect. Nu avea aspect asiatic. Putem lua și strictețea  mamei drept indice spațial, se spune că în Asia părinții sunt foarte stricți. Autoarea este japoneză și tind să cred că spațiul din carte este Japonia, dar nu sunt date detalii pentru că povestea se vrea a fi universal valabilă. 

Scenele BDSM dintre Mari și traducător par scârboase la prima vedere. Înțelegând-o pe fată și fiind martori la viața ei de zi cu zi, ne dăm seama că Mari vrea să se răzbune pe ea însăși, dar într-un fel și pe mama ei. Mi-ar fi plăcut ca accentul să fi fost pus pe relația cu mama, consider că a fost legătura care a meritat cea mai multă atenție. 

Mă așteptam la mai mult suspans, poate chiar ceva thriller. În sinopsis se vorbește de o posibilă crimă, care reușește să te țină cât de cât în suspans, dar nu până la final. Lucrurile sunt clarificate direct, simplu, fără complicații și bătăi de cap.

Hotel Iris, deși e o carte ușoară și deloc voluminoasă, nu este pentru oricine. Nu toată lumea poate să digere conținutul cărții.  Fiind inspirată după Lolita, și cum mulți sunt scârbiți de acel roman, nu oricine ar putea să o citească. Eu nu am citit integral Lolita, deci, o posibilă comparație între Hotel Iris și Lolita ar fi degeaba.  Totuși, dacă ignorați romanța dintre traducător și Mari, puteți citi cartea pentru peisajul marin al cărții. 



Punctaj: